Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 169 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) ultima liniuta din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) ultima liniuţã din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Star 2001 Stancu Nastasia" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 4.495/290/2009 al Judecãtoriei Reşiţa şi Floriana Vladu în Dosarul nr. 746/215/2010 al Judecãtoriei Craiova. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.375D/2010 şi nr. 1.994D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.375D/2010 la Dosarul nr. 1.994D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.495/290/2009, Judecãtoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) ultima liniuţã din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Star 2001 Stancu Nastasia" - S.R.L. din Ploieşti. Prin Încheierea din 18 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 746/215/2010, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) liniuţa a IV-a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicate de Floriana Vladu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizãrii oricãrui sistem judiciar democratic, iar orice condiţionare a accesului liber la justiţie reprezintã o nesocotire a principiului constituţional prevãzut de art. 21. În acest context apare ca fiind neconstituţionalã obligarea unui creditor personal la plata unei taxe de timbru disproporţionate faţã de valoarea creanţei urmãrite, precum cea calculatã potrivit dispoziţiilor criticate. În aceste condiţii, accesul liber la justiţie al creditorului este condiţionat de existenţa unor disponibilitãţi bãneşti într-un anumit cuantum, precum şi de capacitatea acestuia de a indisponibiliza contravaloarea taxei de timbru pânã la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti de partaj. De asemenea, se susţine cã prevederile legale criticate încalcã accesul liber la justiţie întrucât cetãţeanul este pus în situaţia de a nu mai putea beneficia de serviciile publice oferite de instanţele judecãtoreşti, ceea ce face ca acest drept fundamental, prevãzut de Constituţie, sã fie doar unul teoretic. Se mai aratã cã, datoritã cuantumului exagerat al taxei judiciare de timbru, nu se mai poate realiza partajul judiciar al bunurilor comune într-o acţiune de divorţ. În fine, se apreciazã cã un atare cuantum ridicat al taxei judiciare de timbru este disproporţionat, raportat atât la veniturile persoanei aflate în situaţia de a o plãti, cât şi la serviciul prestat de instanţa judecãtoreascã. Judecãtoria Reşiţa aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Dispoziţiile criticate trebuie interpretate împreunã cu cele ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în sensul cã nu existã un text de lege expres pentru situaţia timbrajului partajului solicitat de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Aplicarea timbrajului raportat la întreaga valoare a bunului urmãrit nu este echitabilã pentru reclamant nici prin prisma faptului cã acesta poate valorifica doar cota de contribuţie pe care instanţa o va stabili în urma partajului, în sensul cã reclamantul ar fi obligat sã suporte taxele judiciare şi pentru cota de contribuţie a codevãlmaşului care nu este debitorul reclamantului. Judecãtoria Craiova apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens considerente de bazã din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor judiciare de timbru. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. c) ultima liniuţã din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeazã astfel: [...] c) cereri pentru: [...] - cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apãrare. Totodatã, se considerã a fi încãlcat şi dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat cã accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintã o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este de altfel şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (Hotãrârea din 28 mai 1985, pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. În sensul celor de mai sus Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 1.231 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 12 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 1.242 din 7 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2010. Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) ultima liniuţã din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Star 2001 Stancu Nastasia" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 4.495/290/2009 al Judecãtoriei Reşiţa şi Floriana Vladu în Dosarul nr. 746/215/2010 al Judecãtoriei Craiova. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
