Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 169 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 13 mai 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 165-168 si <>art. 217 din Legea nr. 31/1990 privind societãtile comerciale. Exceptia a fost ridicatã de cãtre Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Valea Mare în Dosarul nr. 8.399/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercialã si de contencios administrativ, cu prilejul solutionãrii unui apel declarat de Ovidiu Tomescu împotriva unei sentinte a Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercialã si de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde consilierul juridic Virgil Gabriel pentru Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Valea Mare, Ovidiu Tomescu, personal, si Marin Loliceru, personal si asistat de avocatul Florian Andreescu, lipsind partea Oficiul Registrului Comertului de pe lângã Tribunalul Dâmbovita, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, consilierul juridic Virgil Gabriel pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã dispozitiile de lege criticate înfrâng dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si pe cele referitoare la accesul liber la justitie.
Partea Ovidiu Tomescu pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Florian Andreescu, pentru partea Marin Loliceru, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã dispozitiile de lege criticate nu vin în contradictie cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. De asemenea, Marin Loliceru pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã, dispozitiile de lege criticate neinstituind o situatie discriminatorie, asa cum sustine autorul exceptiei. Diferenta de regim juridic între societãtile pe actiuni si alte tipuri de societãti este o consecintã fireascã a deosebirilor care existã între aceste categorii de societãti, fãrã a echivala cu o discriminare sau o inechitate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2004, pronuntatã în Dosarul nr. 8.399/2004, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercialã si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 165-168 si <>art. 217 din Legea nr. 31/1990 privind societãtile comerciale, exceptie ridicatã de cãtre Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Valea Mare.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentã, cã aplicarea articolelor criticate, referitoare la posibilitatea excluderii din societate "numai la societatea în nume colectiv, în comanditã simplã, cu rãspundere limitatã si neaplicarea lor si pentru societãtile pe actiuni duce la inegalitate de tratament". Sanctiunea excluderii unui asociat care a sãvârsit fapte penale si a prejudiciat societatea se aplicã formelor de asociere prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 , mai putin societãtilor comerciale pe actiuni, ceea ce echivaleazã, în opinia autorului exceptiei, cu o aplicare neunitarã a legii penale.
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercialã si de contencios administrativ apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã dispozitiile <>art. 165-168 din Legea nr. 31/1990 reglementeazã emiterea de obligatiuni si regimul juridic al acestora si nu contravin prevederilor constitutionale. De asemenea, art. 217, care reglementeazã posibilitatea excluderii unui asociat din societatea în nume colectiv, în comanditã simplã sau cu rãspundere limitatã, nu se aplicã societãtilor pe actiuni, deoarece, printre altele, ar putea afecta legalitatea constituirii si a functionãrii respectivelor societãti, al cãror numãr minim de actionari a fost fixat de lege la cinci.
În conformitate cu dispozitiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicatã.
Guvernul apreciazã, mai întâi, cã autorul exceptiei a indicat în mod gresit textele din <>Legea nr. 31/1990 pe care le considerã neconstitutionale. Astfel, judecând dupã motivarea sa, exceptia s-ar referi la art. 165-168, referitoare la excluderea asociatilor, din forma legii în vigoare în 1990, care ar corespunde astãzi cu art. 222-226 din aceeasi lege, republicatã de douã ori. Pe fondul exceptiei, considerã cã textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, dispozitiile criticate nu creeazã discriminãri între cetãteni pe criteriile enumerate la art. 4 alin. (2) din Constitutie si art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Situatiile de excludere a asociatilor din societãtile de persoane nu pot fi aplicate actionarilor din societãtile pe actiuni, deoarece aceste douã ipoteze reprezintã situatii juridice diferite, la care trebuie aplicat un regim juridic diferit.
Avocatul Poporului aratã cã autorul exceptiei criticã dispozitiile <>Legii nr. 31/1990 , fãrã a indica textul din Constitutie cãruia acestea îi sunt contrare. Având în vedere dispozitiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, considerã cã numai instanta constitutionalã este în mãsurã sã decidã cadrul constitutional în care urmeazã a fi examinatã exceptia ridicatã.
Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992 , sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate criticã, în fata instantei judecãtoresti, art. 165-168 si <>art. 217 din Legea nr. 31/1990 privind societãtile comerciale. În urma examinãrii motivãrii scrise depuse de autorul exceptiei si a sustinerilor orale din fata instantei judecãtoresti, Curtea constatã cã singura criticã adusã este îndreptatã împotriva textelor legale referitoare la sanctiunea excluderii unui asociat din societate. În forma din 1990 a legii, aceastã reglementare era cuprinsã într-adevãr în art. 165, iar în forma republicatã în 1998, ea corespundea <>art. 217. În urma republicãrii Legii nr. 31/1990 la data de 17 noiembrie 2004, s-a dat acestor texte legale o nouã numerotare. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asadar, dispozitiile <>art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind societãtile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispozitii potrivit cãrora: "(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comanditã simplã sau cu rãspundere limitatã:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu rãspundere nelimitatã în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu rãspundere nelimitatã care se amestecã fãrã drept în administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82;
d) asociatul administrator care comite fraudã în dauna societãtii sau se serveste de semnãtura socialã sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
(2) Dispozitiile acestui articol se aplicã si comanditatilor în societatea în comanditã pe actiuni."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia României, ce au urmãtorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri."
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã principala criticã adusã de autorul exceptiei textului de lege mai sus indicat este aceea cã se permite numai asociatilor anumitor societãti, cum ar fi cele în nume colectiv, în comanditã simplã si cu rãspundere limitatã, sã excludã din societate, în cazuri determinate, alti asociati, posibilitate care nu existã în cazul societãtilor pe actiuni. Prin aceasta, autorul exceptiei considerã cã legea face o discriminare nepermisã între drepturile asociatilor, în functie de tipul societãtii comerciale vizate.
Pentru examinarea acestei critici se impune clarificarea distinctiei dintre regimurile juridice ale diferitelor societãti comerciale.
Astfel, societatea în nume colectiv, în comanditã simplã si cu rãspundere limitatã se încadreazã, în raport cu modul de constituire, în categoria societãtilor de persoane, pentru a cãror functionare este determinantã încrederea reciprocã dintre asociati. În consecintã, în astfel de societãti deciziile se adoptã deseori în unanimitate, în caz de dezacord între asociati, acestea putându-se gãsi într-o situatie de blocaj. Ca remediu, legea a prevãzut însã posibilitatea excluderii asociatului care a pierdut încrederea partenerilor sãi, îndepãrtarea acestuia impunându-se pentru salvarea întreprinderii. Asadar, excluderea din societatea în nume colectiv, în comanditã simplã si cu rãspundere limitatã a unuia dintre asociati reprezintã sanctiunea directã a pierderii încrederii celorlalti asociati si o conditie a continuãrii activitãtii societãtii, a cãrei activitate ar fi altfel grav perturbatã.
La societãtile pe actiuni, în schimb, nu este necesar sã existe o legãturã personalã, de încredere, între actionari, esentialã fiind participarea la capitalul societãtii, iar nu persoana detinãtorilor de actiuni. De asemenea, nu este nevoie, de cele mai multe ori, de unanimitate pentru adoptarea deciziilor, manifestarea vointei actionarului majoritar fiind suficientã pentru functionarea societãtii. De aceea, la aceastã categorie de societãti nu se mai justificã sanctiunea excluderii unuia dintre asociati, deoarece societatea îsi poate continua activitatea si în cazul în care nu existã unanimitate de vointã între actionari sau legãturi personale de încredere între acestia.
În concret, cazul de la lit. a) a <>art. 222 din Legea nr. 31/1990 , referitor la excluderea asociatului care nu aduce în societate capitalul social la care s-a obligat, nu este aplicabil societãtilor pe actiuni, deoarece, în aceastã situatie, este aplicabil art. 100 din aceeasi lege, care prevede posibilitatea ca actionarul culpabil sã fie urmãrit de societate sau aceea a anulãrii actiunilor sale, ceea ce echivaleazã cu eliminarea din societate.
De asemenea, ipotezele prevãzute la lit. b) si c) ale <>art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu pot fi aplicate societãtilor pe actiuni, deoarece actionarii nu au o rãspundere nelimitatã, cum este cazul asociatilor din societãtile de persoane, iar cu privire la cazul prevãzut la lit. d) a art. 222, asociatul administrator care comite o fraudã în dauna societãtii este sanctionat si în cazul societãtilor pe actiuni, însã în conformitate cu <>art. 137-158 din Legea nr. 31/1990 .
Curtea constatã, asadar, cã diferenta de regim juridic între societãtile pe actiuni si alte tipuri de societãti este o consecintã fireascã a deosebirilor de substantã care existã între aceste categorii de societãti, fãrã a echivala cu o discriminare sau o inechitate nepermisã într-un stat de drept.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor <>art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind societãtile comerciale, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã "Agromec" - S.A. Valea Mare în Dosarul nr. 8.399/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercialã si de contencios administrativ.
Definitivã si general obligatorie.
Pronuntatã în sedinta publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURfiII CONSTITUfiIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
