Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 169 din 22 mai 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 16 august 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţii ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 şi nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 10 mai şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 22 mai 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 septembrie 2000 şi 25 octombrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 3.521/2000 şi nr. 3.497/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi Secţia a IV-a civilã - a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale. Excepţiile au fost ridicate de Anton Sommert, reclamant în cauze civile ce au ca obiect cereri privind acordarea de despãgubiri pentru daune morale.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 11, 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1), art. 20, 21, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (6), (7) şi (8), art. 31 alin. (4), art. 48 alin. (3), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) şi art. 130 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca ingradesc exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei şi reputaţiei sale prin sãvârşirea de cãtre parat a unor fapte prejudiciabile.
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se arata ca potrivit dispoziţiilor ordonanţei atacate cauţiunea se restituie reclamantului "îndatã dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii prin care s-a soluţionat cererea de acordare a despãgubirilor pentru daune morale, cu excepţia prevãzutã de art. 2 alin. 2 din acelaşi act normativ".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate. Se arata ca instituirea cauţiunii reprezintã o garanţie pentru situaţia în care cererea reclamantului este excesiva sau neîntemeiatã, ceea ce poate cauza prejudicii pârâtului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiilor şi cele ale pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, în întregul ei.
Autorul excepţiilor susţine ca aceste dispoziţii legale contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]";
- Art. 18 alin. (1): "Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi."
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. [...]";
- Art. 26 alin. (1): "Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã.";
- Art. 30 alin. (6), (7) şi (8): "(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaţia sau pentru creaţia adusã la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
- Art. 31 alin. (4): "Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.";
- Art. 48 alin. (3): "Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale.";
- Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 50 alin. (2): "Cetãţenii cãrora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, rãspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.";
- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor."
Se susţine ca, întrucât dispoziţiile ordonanţei criticate obliga la plata unei cauţiuni de 5% din suma solicitatã cu titlu de daune morale, exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei şi reputaţiei sale prin sãvârşirea de cãtre parat a unor fapte prejudiciabile este îngrãdit.
Examinând excepţia, Curtea constata ca argumentele invocate în susţinerea acesteia nu pot fi reţinute. <>Legea nr. 146/1997 prevedea, anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , scutirea de plata taxei judiciare de timbru pentru cererile având ca obiect stabilirea şi acordarea de despãgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãţii sau reputaţiei unei persoane fizice.
Cauţiunea instituitã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 reprezintã 5% din suma solicitatã cu titlu de daune morale şi se restituie reclamantului dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii prin care s-a soluţionat cererea de acordare a despãgubirilor pentru daune morale. În aceste condiţii cauţiunea este o garanţie pentru situaţia în care cererea reclamantului este respinsã deoarece este neîntemeiatã, uneori excesiva, alteori chiar formulatã în scop sicanator, pârâtului cauzandu-i-se prejudicii prin chemarea sa nejustificatã în judecata. Curtea observa ca, de altfel, aceasta instituţie este reglementatã de Codul de procedura civilã în cazurile prevãzute la art. 325 şi 541.
În orice caz instituirea de cãtre legiuitor a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru, având în vedere situaţii speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi şi nici o obstructionare a accesului liber la justiţie.
Referitor la toate celelalte critici, Curtea constata ca în mod evident acestea nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
Asa fiind, în cauzele de fata excepţiile de neconstituţionalitate ridicate urmeazã sa fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, excepţii ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 şi nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 mai 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
