Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 169 din 11 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 din Codul de procedura civila si ale art. 25 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Dobrinoiu şi Laurentiu Dobrinoiu în Dosarul nr. 5.083/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal rãspund: Ion Dobrinoiu, Ştefan Dobrinoiu, Silvia Elena Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu şi Antoaneta Silvia Andrei, lipsind autorii exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, pãrţile prezente solicita respingerea exceptiei şi constatarea ca dispoziţiile art. 292 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21, 24 şi 49 din Constituţie, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. De asemenea, solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, având în vedere ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi invocatã direct în fata Curţii, aceasta putând fi sesizatã cu o asemenea excepţie numai de cãtre instanta de judecata.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.083/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Dobrinoiu şi Laurentiu Dobrinoiu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile art. 292 din Codul de procedura civilã incalca prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, deoarece "prin limitarea motivelor, mijloacelor de apãrare şi dovezilor doar la cele invocate la prima instanta sau arãtate în motivarea apelului sau în întâmpinare, liberul acces la justiţie devine o formula lipsitã, în parte, de conţinutul care i-ar asigura deplina utilitate, deturnandu-l de la scopul principal pentru care a fost enuntat şi înscris în Constituţie, acela de a reprezenta un garant al drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale omului". De asemenea, se apreciazã ca prevederile legale criticate incalca atât dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, privind garantarea dreptului la apãrare, cat şi pe cele ale art. 49, referitoare la condiţiile în care este permisã restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 292 din Codul de procedura civilã, prin raportare la art. 21 din Constituţie, se arata ca "dreptul fiecãrei persoane de a se adresa instanţei de judecata în vederea apãrãrii drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime nu este încãlcat, prin interdicţia de a se administra probe noi în apel, dacã ele nu au fost arãtate în motivarea apelului sau în întâmpinare". De asemenea, se considera ca nu poate fi susţinutã nici încãlcarea art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece "dreptul constituţional la apãrare este respectat în toate fazele procesului, inclusiv în faza apelului, când instanta poate dispune administrarea de noi probe, dacã acest lucru reiese ca necesar în urma dezbaterilor". În sfârşit, se apreciazã ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie, întrucât textul criticat "nu are ca finalitate restrangerea vreunui drept sau a vreunei libertãţi". Guvernul apreciazã criticile de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate, având în vedere ca "procedura de soluţionare a apelului, ca şi procedura de judecata în întregul ei, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului ordinar sa statueze în aceste domenii". Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 292 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 98 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. De asemenea, prin petiţia depusa la dosarul Curţii Constituţionale la data de 27 mai 2002 autorii exceptiei au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. I. Prevederile art. 292 din Codul de procedura civilã au urmãtorul conţinut: "Pãrţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apãrare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanta sau arãtate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanta de apel poate incuviinta şi administrarea probelor a cãror necesitate rezulta din dezbateri. În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apãrare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta." În opinia autorilor exceptiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la apãrare, şi ale art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca limitarea instituitã de legiuitor, prin dispoziţiile art. 292 alin. 1 din Codul de procedura civilã, cu privire la motivele, mijloacele de apãrare şi dovezile pe care pãrţile le pot utiliza înaintea instanţei de apel, exclusiv la cele invocate la prima instanta sau arãtate în motivarea apelului, nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã, deoarece, ca orice alt drept, şi accesul liber la justiţie poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în asa fel încât prin valorificarea lui sa nu se aducã atingere drepturilor altor titulari, în aceeaşi mãsura ocrotite prin lege. În absenta acestei limitãri s-ar oferi camp liber arbitrariului şi abuzului în exercitarea dreptului, dându-se posibilitatea reiterarii, în scop exclusiv sicanatoriu, a unor cereri lipsite de relevanta pentru soluţionarea cauzei, de natura sa ducã la prelungirea nejustificatã a duratei procesului. Ca, într-adevãr, aceasta a fost finalitatea avutã în vedere de legiuitor prin instituirea limitãrii menţionate, rezulta şi din faptul ca acelaşi text da posibilitatea instanţei de apel sa încuviinţeze administrarea probelor a cãror necesitate rezulta din dezbateri, prerogativa de natura a-i asigura deplinul control al derulãrii procesului şi finalizarii sale legale şi temeinice, cu luarea în considerare şi a imperativului celeritatii. În ceea ce priveşte reglementarea cuprinsã în alin. 2 al art. 292 din Codul de procedura civilã, aceasta nu face decât sa sanctioneze lipsa de diligenta a partii care nu şi-a motivat apelul sau a fãcut-o necorespunzãtor ori incomplet. Într-o atare situaţie, instanţele obisnuiau sa anuleze apelul ca netimbrat, ignorand caracterul sau devolutiv, motiv pentru care legiuitorul a consacrat în terminis obligaţia instanţei de apel, în situaţia în care apelul este nemotivat sau nu cuprinde motive, mijloace de apãrare sau dovezi noi, sa se pronunţe, totuşi, în fond, pe baza celor invocate la prima instanta. Aceasta noua prevedere constituie o garanţie suplimentarã, pe linia asigurãrii unei valorificari plenare a dreptului consacrat de art. 21 din Constituţie, demonstrand astfel lipsa de temeinicie a criticii de neconstituţionalitate sub acest aspect. Curtea nu poate retine neconstituţionalitatea textului de lege criticat nici în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece exigenţele instituite de legiuitor nu fac decât sa asigure un cadru optim derulãrii procesului, fãrã a se aduce atingere dreptului la apãrare. Textul criticat nu contravine, de asemenea, nici prevederilor art. 49 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arãtat, limitarea prevãzutã la art. 292 din Codul de procedura civilã este determinata tocmai de preocuparea ca valorificarea dreptului la calea de atac a apelului, ca expresie a liberului acces la justiţie, sa nu aducã atingere drepturilor altor persoane. II. În legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea evoca dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, potrivit cãrora aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti". Din aceste dispoziţii constituţionale şi legale rezulta ca o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi ridicatã direct în fata Curţii Constituţionale, sens în care aceasta s-a şi pronunţat, în mod constant, în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 10 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998). În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Dobrinoiu şi Laurentiu Dobrinoiu în Dosarul nr. 5.083/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 mai 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
