Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 169 din 10 decembrie 1998 cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/1992 , republicata in 1995, si ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 36 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 , republicatã în 1995, şi a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Societatea Comercialã "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.780/1997 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 24 noiembrie 1998, în prezenta reprezentanţilor pãrţilor - Societatea Comercialã "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. din Bucureşti şi Ministerul Finanţelor - Garda Financiarã Centrala şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1998.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 februarie 1998 Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 36 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã şi ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Societatea Comercialã "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea exceptiei se arata ca expresia "o amenda egala cu valoarea acesteia", prevãzutã la <>art. 36 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , şi sintagma "persoana contravenienta", prevãzutã la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994, sunt neconstituţionale, întrucât din interpretarea sistematica a celor 4 alineate ale <>art. 36 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , care se referã la contravenţii, precum şi din sintagma "persoana contravenienta", prevãzutã la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 rezulta ca suntem în prezenta unei sancţiuni contravenţionale, care se aplica în plus fata de amenda obişnuitã, incalcandu-se astfel principiul non bis în idem. Se mai arata ca, potrivit doctrinei, s-a impus principiul dupã care o rãspundere represiva presupune o singura sancţiune principala, la care se pot adauga sancţiuni complementare. Textele criticate incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), care stipuleazã principiul dreptatii, nefiind drept ca statul sa reglementeze doua sancţiuni de aceeaşi natura pentru una şi aceeaşi fapta; ale art. 16 alin. (1), deoarece creeazã o inegalitate a cetãţenilor în fata legii, în sensul ca unii dintre cei care savarsesc fapte contravenţionale sunt sancţionaţi cu o singura amenda, iar alţii, cu doua amenzi; ale art. 53 alin. (2), prin aceea ca statul nu a fãcut o aşezare justa a sarcinilor fiscale; ale art. 49 alin. (2), care consacra principiul proportionalitatii; ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), potrivit cãruia economia României este o economie de piata, care presupune realizarea activitãţii economice "nemijlocit de cãtre agenţii economici, pe baza autonomiei lor juridice", statul intervenind indirect, pentru apãrarea sau promovarea unor interese de ordin general, prin "impozite, taxe, subvenţii, licenţe de export-import, garantarea guvernamentalã a unor credite, lansarea de comenzi de stat etc". Se apreciazã ca "o politica economicã sanatoasa nu poate insemna stabilirea de taxe şi amenzi peste amenzi, pentru una şi aceeaşi fapta contravenţionalã, care sa ducã la blocajul financiar al societãţii sancţionate...". În ipoteza în care se interpreteazã ca sancţiunea reglementatã de textele atacate este o sancţiune fiscalã de sine stãtãtoare, acestea contravin art. 41 alin. (8) din Constituţie, care îngãduie confiscarea doar ca o sancţiune complementara penalã sau, dupã caz, contravenţionalã, restrangand obiectul confiscãrii la trei situaţii: bunuri destinate, bunuri folosite şi bunuri rezultate din infracţiuni ori contravenţii. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca textul criticat nu incalca prevederile Constituţiei şi deci excepţia urmeazã a fi respinsã. În conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere exprimat Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece: <>art. 36 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , în redactarea criticata de autorul exceptiei, a fost abrogat prin Ordonanta Guvernului nr. 68/1997, iar Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe cu privire la un text care nu este în vigoare; art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 nu incalca nici una dintre dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea exceptiei, ci, dimpotriva, reglementarea în discuţie reprezintã sancţionarea prin lege a neîndeplinirii uneia dintre îndatoririle fundamentale ale fiecãrui cetãţean, aceea de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Se apreciazã, de asemenea, ca dispoziţiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 au menirea de a preveni şi sanctiona sustragerea contribuabililor de la obligaţiile fiscale ce le revin. Totodatã se considera ca reglementarea sanctionarii prin lege a încãlcãrii dispoziţiilor fiscale, printre care şi cele prevãzute la art. 18 alin. 1, constituie o garantare a principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. I. Critica de neconstituţionalitate a <>art. 36 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã vizeazã alin. 3 al acestui articol, care, în redactarea sa iniţialã, avea urmãtorul cuprins: "În situaţia în care se constata ţinerea eronatã a evidentelor, cu scopul vadit de a reduce taxa datoratã bugetului de stat sau de a obţine o rambursare necuvenita, unitãţile plãtitoare vãrsa la bugetul de stat taxa sustrasa, o amenda egala cu valoarea acesteia, precum şi majorãrile de întârziere prevãzute la art. 34 din prezenta ordonanta". Prin pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 9 din 27 ianuarie 1995 referitoare la perfecţionarea unor reglementãri privind taxa pe valoarea adãugatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 31 ianuarie 1995, <>art. 36 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost modificat, având un singur alineat cu urmãtoarea redactare: "Nerespectarea prevederilor art. 25 din prezenta ordonanta referitoare la obligaţiile plãtitorilor de taxa pe valoarea adãugatã se sancţioneazã conform Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale." Rezulta ca, la data ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate, şi anume la 20 februarie 1998, dispoziţiile alin. 3 al <>art. 36 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 nu mai erau în vigoare. În consecinta, în temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". II. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994, potrivit cãruia "În cazul în care impozitele, taxele şi contribuţiile datorate statului au fost diminuate prin încãlcarea dispoziţiilor fiscale, persoana contravenienta va vãrsa, pe lângã impozitele, taxele şi contribuţiile neachitate, o suma egala cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organul de control", urmeazã, de asemenea, a fi respinsã. Aceasta, deoarece, între data sesizãrii Curţii (20 februarie 1998) şi data pronunţãrii prezentei decizii (10 decembrie 1998), Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 97 din 9 iulie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, a admis într-un alt dosar excepţia de neconstituţionalitate, constatând ca dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 din Legea nr. 87/1994, invocatã în acest dosar, a devenit inadmisibila, având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã. Potrivit acestor texte, este inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţii constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 97/1998, despre a carei existenta nici autorul exceptiei şi nici instanta judecãtoreascã nu puteau avea cunostinta la data ridicãrii exceptiei, Curtea a reţinut, în esenta, ca art. 18 din Legea nr. 87/1994, prin care se dispune vãrsarea de cãtre contribuabil la stat, pe lângã impozitele, taxele şi contribuţiile neachitate, a unei sume egale sau duble, dupã caz, cu diferenţele de impozite, taxe şi contribuţii stabilite de organele de control cu titlu de sancţiune, dar care nu constituie nici infracţiune, nici contravenţie, instituie astfel o mãsura de confiscare. În acest fel, sunt incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". De asemenea, sunt incalcate şi dispoziţiile alin. (7) ale aceluiaşi articol, potrivit cãrora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma".
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 36 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 , ridicatã de Societatea Comercialã "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.780/1997 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicatã de Societatea Comercialã "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. Bucureşti în acelaşi dosar. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 decembrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
