Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 168 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 25 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie invocatã de Antoaneta Apetrei şi Maria Cociorbã în Dosarul nr. 499/32/2011 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.379D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 499/32/2011, Curtea de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie invocatã de Antoaneta Apetrei şi Maria Cociorbã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea Direcţiei pentru Acordarea Despãgubirilor în Numerar, din cadrul Autoritãţii Naţionale pentru Restituirea Proprietãţilor, la plata contravalorii despãgubirilor cuvenite autoarelor excepţiei, în conformitate cu procedura stabilitã prin titlul VII "Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele excepţiei aratã cã sunt titularele unei creanţe asupra statului, în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în anul 2004, în temeiul cãreia a fost emis, în anul 2009, un titlu de despãgubire de cãtre Comisia Centralã de Stabilire a Despãgubirilor. Se susţine cã, pe de o parte, aceastã prelungire nejustificatã a procedurilor administrative de acordare a despãgubirilor, precum şi, pe de altã parte, suspendarea executãrii plãţii creanţei în cauzã, pe o perioadã de 2 ani de la intrarea în vigoare a actului normativ criticat, contravine principiului constituţional referitor la garantarea creanţelor asupra statului şi cauzeazã un prejudiciu disproporţionat şi excesiv, incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor, prevãzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Invocã hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 9 decembrie 1994, 16 septembrie 1996, 26 noiembrie 2002 şi 20 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Rafinãriile greceşti Stran şi Stratis Andreadis împotriva Greciei, Gaygusuz împotriva Austriei, Buchen împotriva Republicii Cehe şi Katz împotriva României.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece prelungirea nejustificatã a procedurilor administrative, pânã la emiterea titlurilor de despãgubire, pe de o parte, şi suspendarea emiterii titlurilor de platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pe de altã parte, contravin principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate. Invocã cele statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Hotãrârea din 12 octombrie 2010, pronunţatã în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitor la obligaţia statului de a garanta prin mãsuri legale şi administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situaţie similarã cu cea a reclamantelor din cauza invocatã, ţinând cont de principiile enunţate în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg cu privire la aplicarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, aratã cã mãsura suspendãrii emiterii titlurilor de platã nu este de naturã sã aducã atingere substanţei dreptului de proprietate, ea având caracter excepţional şi temporar, fiind în sarcina statului sã gãseascã soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politicã socialã adecvatã. Astfel, mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia de crizã economicã care a determinato, fiind rezultatul unui echilibru între interesul particular şi cel general.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziţii ce au urmãtorul conţinut: "(1) Pe o perioadã de 2 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se suspendã emiterea titlurilor de platã prevãzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autoarelor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) referitor la tratatele ratificate de Parlament, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, alin. (3) referitor la expropriere şi alin. (4) privind naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri. Sunt invocate şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietãţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, ale cãrei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, prevãzând suspendarea emiterii titlurilor de platã cuprinse în titlul VII "Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, dat fiind faptul cã în art. III alin. (2) se prevede o modalitate temporarã de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadã de 2 ani, a titlurilor de platã emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor prin conversia acestora în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzãtor sumei pentru care a fost formulatã opţiunea.
Or, suspendarea prevãzutã de textul de lege criticat nu echivaleazã cu imposibilitatea valorificãrii dreptului de creanţã asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalitãţi de valorificare determinatã de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de naturã bugetarã şi de dificultãţi în menţinerea echilibrului bugetar. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.)
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa arãtatã şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate, Curtea mai constatã cã adoptarea actului normativ criticat a fost determinatã de circumstanţe excepţionale, legate de stabilitatea economicã a statului român, urmãrindu-se promovarea unor mãsuri care sã împiedice imposibilitatea menţinerii echilibrului bugetar, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Prin urmare, soluţia legislativã criticatã reprezintã o normã temporarã, care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despãgubire emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor, obligaţia statului urmând a se executa dupã expirarea perioadei de suspendare de 2 ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie invocatã de Antoaneta Apetrei şi Maria Cociorbã în Dosarul nr. 499/32/2011 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
