Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 168 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Maria Mãdãlina Petra în Dosarul nr. 19.067/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu instituie o situaţie discriminatorie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci se aplicã tuturor cetãţenilor aflaţi în ipoteza normei legale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 19.067/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Maria Mãdãlina Petra. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât stabilesc o taxã de timbru disproporţionatã faţã de valoarea cererii şi creeazã un dezechilibru între reclamantul care achitã o taxã redusã şi pârâtul care este nevoit sã se apere cu mijloace juridice inegale. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã procedura somaţiei de platã este o procedurã specialã pusã la îndemâna creditorului care deţine o creanţã certã, lichidã şi exigibilã, constatatã printr-un înscris or determinatã potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii. Fiind o procedurã specialã ce are ca scop punerea la îndemâna creditorului a unei cãi facile pentru obţinerea titlului executoriu, ea este supusã regulilor speciale prevãzute de lege, inclusiv în ce priveşte taxa judiciarã de timbru. Legiuitorul are opţiunea de a determina cererile pentru care trebuie achitatã taxa de timbru, precum şi cuantumul acesteia, fãrã a se încãlca prin aceasta dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 139 şi ale art. 137 alin. (1) din Constituţie, concretizarea politicii fiscale este stabilitã prin lege, legiuitorul fiind abilitat sã aprecieze inclusiv asupra cuantumului taxelor instituite. Fixarea cuantumului taxei judiciare pentru cererile adresate instanţelor judecãtoreşti se încadreazã în exercitarea acestei prerogative, iar stabilirea lor diferenţiatã, în raport cu obiectul cererii, nu poate fi calificatã ca o discriminare între contribuabilii care sunt obligaţi sã le suporte. De asemenea, aratã cã instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa cã instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constituţie, potrivit cãruia "cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice" care constituie, la rândul sãu, o particularizare a principiului mai larg formulat în art. 15 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea". Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri, toate persoanele care promoveazã un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate sã plãteascã taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice. Totodatã, stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintã atribuţia exclusivã a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, aratã cã, potrivit <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , instanţa judecãtoreascã, pe baza criteriilor clare şi în condiţiile prevãzute de art. 74-81 din Codul de procedurã civilã, poate acorda înlesniri, scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri la plata taxelor judiciare de timbru. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonanţã aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 742/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, taxa judiciarã de timbru prevãzutã de art. 3 lit. o^1 ) a fost actualizatã prin pct. II din anexa la <>Hotãrârea Guvernului nr. 783/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004 [potrivit art. 2 alin. (1): "Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005."]. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: - Art. 3 lit. o^1 ): "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeazã astfel: [...] o^1 ) cereri pentru emiterea somaţiei de platã 366.000 lei;". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, ce au urmãtorul conţinut: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 9 mai 2003, şi <>Decizia nr. 391 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 10 decembrie 2003, Curtea a reţinut cã obligaţia plãţii taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condiţiile sesizãrii legale a instanţelor judecãtoreşti, este prevãzutã de norme procedurale a cãror adoptare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Legiuitorul are opţiunea liberã în determinarea cererilor pentru care trebuie plãtite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum şi a pãrţilor care au obligaţia sã le plãteascã, cu condiţia sã nu instituie un tratament juridic diferit pentru situaţii identice. În raport cu obiectul acţiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani şi prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani. Totodatã, Curtea a reţinut cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri, toate persoanele care promoveazã un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate sã plãteascã taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice. Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. o^1 ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Maria Mãdãlina Petra în Dosarul nr. 19.067/2004 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
