Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 167 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 20 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, în Dosarul nr. 7.734/99/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.273D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.366D/2011, nr. 1.367D/2011 şi nr. 1.456D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, în dosarele nr. 258/89/2011, nr. 8.919/99/2010 şi nr. 3.827/99/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.273D/2011, nr. 1.366D/2011, nr. 1.367D/2011 şi nr. 1.456D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor. Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.366D/2011, nr. 1.367D/2011 şi nr. 1.456D/2011 la Dosarul nr. 1.273D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 octombrie 2011, 18 octombrie 2011, 1 noiembrie 2011 şi 15 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.734/99/2010, nr. 258/89/2011, nr. 8.919/99/2010 şi nr. 3.827/99/2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de instanţa de judecatã, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã aratã cã dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale au forţã constituţionalã şi supralegislativã, iar normele juridice internaţionale au aplicabilitate directã în dreptul intern. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisdicţiile naţionale au obligaţia sã interpreteze şi sã aplice normele de drept intern în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei, din care face parte şi jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului. Invocã cele reţinute în Hotãrârea din 30 mai 2000, pronunţatã în Cauza Carbonara şi Ventura împotriva Italiei, Hotãrârea din 22 martie 2001, pronunţatã în Cauza Streletz, Kessler şi Krenz împotriva Germaniei, Hotãrârea din 18 iunie 1971, pronunţatã în Cauza De Wilde, Ooms şi Versyp împotriva Belgiei, Hotãrârea din 16 septembrie 1996, pronunţatã în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Cauza Muller împotriva Austriei, Hotãrârea din 18 noiembrie 2004, pronunţatã în Cauza Pravednaya împotriva Austriei, Hotãrârea din 20 noiembrie 1995, pronunţatã în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii împotriva Belgiei, şi Hotãrârea din 18 februarie 2009, pronunţatã în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei.
În lumina acestei jurisprudenţe, instanţa de judecatã apreciazã cã reducerea substanţialã a pensiilor de serviciu, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, chiar dacã recalcularea se face pentru viitor, constituie o încãlcare a dreptului de proprietate ce are semnificaţia unei exproprieri. În plus, dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 47 alin. (2) nu disting între pensia contributivã şi cea necontributivã, astfel încât pensia stabilitã printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie reprezintã un drept constituţional, iar cuantumul sãu nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioarã. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de cãtre stat a principiilor prevãzute de legea anterioarã, care au stat la baza stabilirii pensiilor de serviciu, ceea ce afecteazã stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate. Sunt încãlcate si dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece invocarea, în cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010, a emiterii acestui act normativ pe fondul extinderii crizei economice în cursul anului 2010, nu este de naturã sã justifice în mod obiectiv afectarea dreptului fundamental la pensie şi a nivelului de trai decent ale categoriilor sociale afectate, mãsura neavând nici caracter temporar. În opinia instanţei, nu este respectat nici principiul proporţionalitãţii mãsurii de restrângere şi nici justul echilibru ce trebuie pãstrat între interesul public, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, şi protecţia dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Guvernul, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul dosarelor nr. 1.366D/2011 şi nr. 1.367D/2011, considerã cã aceasta este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 lit. h), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, în raport cu fondul cauzelor deduse judecãţii instanţei judecãtoreşti, rezultã cã sunt criticate prevederile art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, texte asupra cãrora Curtea urmeazã a se pronunţa.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. h): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: (...)
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 2 alin. (4): "(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã: (...)
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 12: "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
În opinia instanţei de judecatã, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul cetãţenilor la pensie şi art. 53 - Restrângerea execiţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Sunt invocate şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietãţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile art. 1 lit. h) şi art. 3 din actul normativ criticat au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu argumente similare celor invocate în prezenta cauzã.
Astfel, prin Decizia nr. 1.381 din 18 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, Curtea, a statuat cã, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.
Astfel, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie şi vârsta eligibilã nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, soluţia legislativã criticatã nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, ce constituie facta praeterita.
Curtea a considerat cã pensiile speciale pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, aceastã raţiune este reprezentatã de necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrãrii sale, eliminãrii inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, de situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, privind bugetul de stat, precum şi pe cel al asigurãrilor sociale de stat. De aceea, eliminarea pensiilor speciale nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a constatat cã mãsura criticatã nu impune o sarcinã excesivã destinatarilor pensiilor speciale şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru aceeaşi categorie socioprofesionalã.
Curtea a mai statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar eliminarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Curtea a arãtat în privinţa pretinsei încãlcãri a art. 47 din Constituţie cã drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul contributiv de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentarã) fiind supus unor elemente variabile, cum ar fi voinţa legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceastã direcţie.
Curtea a mai constatat cã invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 53 este lipsitã de relevanţã, întrucât dreptul la pensie vizeazã pensia obţinutã în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specialã, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, de exemplu prin hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a arãtat cã, potrivit acesteia, drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al pensiei poate constitui o intervenţie în privinţa acesteia ce trebuie justificatã de cãtre stat, fiind expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii şi cã diminuarea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din hotãrâre reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţie, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã.
Totodatã, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusã pensia contributivã (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţã nu se pune o atare problemã, pensia contributivã nefiind în niciun fel afectatã.
Întrucât în prezenta cauzã nu au fost relevate elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (4) din actul normativ criticat.
În ceea ce priveşte prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010, Curtea constatã cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintã prevederi de naturã tehnicã, prin care legiuitorul stabileşte modalitatea concretã de calcul al pensiilor stabilite potrivit actului normativ criticat, prin trimiterea la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, în prezent trimiterea vizând Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, din oficiu, în dosarele nr. 7.734/99/2010, nr. 258/89/2011, nr. 8.919/99/2010 şi nr. 3.827/99/2011.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
