Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 167 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 pct. 1 si 2 din Codul de procedura civila, ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila si ale art. 12, art. 22 si art. 30 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 15 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2, ale art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , excepţie ridicatã de Ilie Verza, Chertes Daniela, Sergiu Diaconescu, Szilagyi Melinda, Tofalvi Mihaela, Liliana-Mariana Moţocan, Simona Pojar, Iulian Bãlan, Szocs Barna, Ioan-Eugen Maier, Ionela Buliga, Mihaela Vasiescu, Diana-Persida Popa, Cristin-Nicolae Popa, Marcela Iuja Petricu, Adriana Oltean, Elena Câmpean, Ardeleana Ciceu, Ioana-Maria Pop, Maria Havadtoi, Anca Cordoş, Cãtãlina Danciu, Elena-Steluţa Ianosi, Delia Buda, Ileana Maxim, Eotvos Marta, Marilena Lãpuşan, Meszaros Csilla, Liliana Buzan, Gabriela Bârsan, Kovacs Piroska-Melinda, Meszaros Magda, Cornelia Moldovan, Bodi Agnes, Floarea Todoran, Galambfalvi Annamaria, Bobletec Minerva, Claudia Cotârlan, Rodica Rus, Sabina Rãdulescu, Elena Fãrcaş, Ileana Mihaela Piţui, Liliana Trifan, Viorica Balint, Florentina Cotoi, Simona Popescu, Livia Cozma, Dalia Roman, Ramona Graur, Daciana Lazãr şi Szombatfalvi Bianca în Dosarul nr. 1.965/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã Ministerul Justiţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , arãtând cã la data sesizãrii Curţii Constituţionale acestea erau abrogate. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã apreciazã cã se impune respingerea acesteia ca neîntemeiatã, întrucât ultrctivitatea legii vechi nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.965/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 şi ale art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de autorii anterior menţionaţi, într-o cauzã având ca obiect recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva unei sentinţe şi unei decizii civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate încalcã prevederile art. 11 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3), ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, raportate la art. 6 paragraful întâi şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece în cauzã se urmãreşte "anularea unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, care a dobândit autoritatea lucrului judecat şi care a fost deja executatã". În acest sens este invocatã hotãrârea pronunţatã în Cauza Brumãrescu contra României (1999) de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care "a condamnat Statul român deoarece Curtea Supremã de Justiţie a anulat o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, încãlcând «principiul securitãţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, dreptul la un proces echitabil», ceea ce înseamnã cã «o soluţie definitivã a oricãrui litigiu nu trebuie rediscutatã»".
O altã criticã de neconstituţionalitate priveşte încãlcarea principiului "egalitãţii armelor", condiţie esenţialã a procesului echitabil, prin faptul cã procurorul general, care a declarat recursul în anulare, se aflã sub autoritatea ministrului Justiţiei, iar, în cauzã, Ministerul Justiţiei este una dintre pãrţi. Astfel, autorii excepţiei sunt supuşi unui tratament discriminatoriu atât în raport cu cealaltã parte în proces, Ministerul Justiţiei, cât şi în raport cu ceilalţi justiţiabili, cãrora nu li se mai aplicã normele privitoare la recursul în anulare, acestea fiind în prezent abrogate.
Pe de altã parte textele de lege criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, combinat cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "exercitarea recursului în anulare este o ingerinţã asupra dreptului de proprietate" al autorilor, drepturile şi creanţele salariale reprezentând un "bun" în accepţiunea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, aşa cum a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Azinas contra Ciprului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , acestea fiind abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 195/2004 .
Cu privire la dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã aratã cã se impune o analizã separatã a constituţionalitãţii lor şi nu "prin coroborare", aşa cum susţin autorii excepţiei, deoarece procedeul coroborãrii normelor juridice ţine de interpretarea acestora şi nu de examinarea constituţionalitãţii lor.
Textele de lege prin care este reglementat recursul în anulare se aplicã în anumite cauze, în temeiul <>art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , aşa cum a fost modificat şi completat prin punctul 11 al <>art. I din Legea nr. 195/2004 . "Aceasta este o normã cu caracter tranzitoriu şi un principiu al dreptului procesual civil, înscris şi în art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã", reglementat de legiuitor potrivit competenţei sale statuate prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, care nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât la data sesizãrii Curţii Constituţionale acestea erau abrogate expres prin <>art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003.
Pe de altã parte dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã constituie norme procedurale, adoptate de legiuitor cu respectarea competenţei sale statuate prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu contravin dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 330 pct. 1 şi 2 şi ale art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, precum şi dispoziţiile <>art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã aveau urmãtorul cuprins: "Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremã de Justiţie, hotãrârile judecãtoreşti irevocabile pentru urmãtoarele motive:
1. când instanţa a depãşit atribuţiile puterii judecãtoreşti;
2. când prin hotãrârea atacatã s-a produs o încãlcare esenţialã a legii, ce a determinat o soluţionare greşitã a cauzei pe fond ori aceastã hotãrâre este vãdit netemeinicã;".
La data sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, dispoziţiile art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã erau abrogate expres, fãrã a fi preluate, prin <>art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã soluţia legislativã cuprinsã în acestea a fost preluatã în <>art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, aprobat cu modificãri şi completãri prin <>art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care se aplicã de fapt în speţã. În consecinţã, prin prezenta decizie Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: "Hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmân supuse cãilor de atac, motivelor şi termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronunţate."
În sfârşit, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile <>art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã, care avea urmãtorul conţinut:
- Art. 12: "Preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi ceilalţi judecãtori ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, fãcutã la recomandarea ministrului justiţiei, pe o perioadã de 6 ani.
În cazul în care mandatul preşedintelui, al vicepreşedintelui, al preşedintelui de secţie sau al unui judecãtor al Curţii Supreme de Justiţie a încetat înainte de expirarea duratei pentru care acesta a fost numit, în funcţia respectivã va fi numitã, cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege, o altã persoanã. Mandatul preşedintelui, al vicepreşedintelui, al preşedintelui de secţie sau al judecãtorului astfel numit înceteazã la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut predecesorul pe care l-a înlocuit.";
- Art. 22: "Secţiile Curţii Supreme de Justiţie, în raport cu competenţa fiecãreia, judecã recursurile în anulare declarate împotriva hotãrârilor definitive pronunţate de judecãtorii, tribunale, curţi de apel şi instanţele militare.";
- Art. 30: "Recursul în interesul legii şi recursul în anulare pot fi introduse chiar dacã pentru aceleaşi temeiuri s-a pronunţat instanţa în recursul declarat de pãrţi."
La data sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004 dispoziţiile <>art. 12 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fãrã a fi preluate, prin dispoziţiile art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, iar dispoziţiile <>art. 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fãrã a fi preluate, prin dispoziţiile art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 11 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3), ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.";
- Art. 125 alin. (1): "Judecãtorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii."
În opinia autorilor sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful întâi şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 6 paragraful 1: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie."
În sfârşit, autorii excepţiei considerã cã este încãlcat şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, care are urmãtorul conţinut: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. La data sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004 dispoziţiile art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã erau abrogate expres, fãrã a fi preluate, prin <>art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 nr. 28 iunie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 195 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , care, în opinia autorilor excepţiei, îi supune unui tratament discriminatoriu în raport cu ceilalţi justiţiabili, cãrora nu li se mai aplicã normele privitoare la recursul în anulare, întrucât acestea au fost abrogate. Examinând susţinerile formulate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate. Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 cã "Principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite", or, situaţiile în care se aflã cele douã categorii de justiţiabili sunt diferite, motiv pentru care şi tratamentul juridic aplicabil este unul diferit.
III. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , Curtea constatã cã la data sesizãrii sale prin Încheierea din 4 noiembrie 2004 dispoziţiile <>art. 12 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fãrã a fi preluate, prin dispoziţiile art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, iar dispoziţiile <>art. 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 erau abrogate expres, fãrã a fi preluate, prin dispoziţiile art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.
În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12, 22 şi 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ilie Verza, Chertes Daniela, Sergiu Diaconescu, Szilagyi Melinda, Tofalvi Mihaela, Liliana-Mariana Moţocan, Simona Pojar, Iulian Bãlan, Szocs Barna, Ioan-Eugen Maier, Ionela Buliga, Mihaela Vasiescu, Diana-Persida Popa, Cristin-Nicolae Popa, Marcela Iuja Petricu, Adriana Oltean, Elena Câmpean, Ardeleana Ciceu, Ioana-Maria Pop, Maria Havadtoi, Anca Cordoş, Cãtãlina Danciu, Elena-Steluţa Ianosi, Delia Buda, Ileana Maxim, Eotvos Marta, Marilena Lãpuşan, Meszaros Csilla, Liliana Buzan, Gabriela Bârsan, Kovacs Piroska-Melinda, Meszaros Magda, Cornelia Moldovan, Bodi Agnes, Floarea Todoran, Galambfalvi Annamaria, Bobletec Minerva, Claudia Cotârlan, Rodica Rus, Sabina Rãdulescu, Elena Fãrcaş, Ileana Mihaela Piţui, Liliana Trifan, Viorica Balint, Florentina Cotoi, Simona Popescu, Livia Cozma, Dalia Roman, Ramona Graur, Daciana Lazãr şi Szombatfalvi Bianca în Dosarul nr. 1.965/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
III. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 22 şi <>art. 30 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
