Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 167 din 22 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alfa Omega Group" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.595/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 2000, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Alfa Omega Group"-S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta societate comercialã impotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aplicarea sancţiunilor prevãzute la <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 47, ale art. 49, precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b). Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca textele criticate nu contravin Constituţiei. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , reglementeazã, în esenta, repatrierea de cãtre agenţii economici a valutei ce rezulta din activitatea de comerţ internaţional pe care aceştia o desfãşoarã. Ca atare, se apreciazã ca "susţinerile petentilor nu pot fi reţinute, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii prin care se incalca norme ce urmãresc consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare". De asemenea, este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , cu modificãrile ulterioare. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Din motivarea exceptiei de neconstituţionalitate rezulta ca obiectul acesteia îl constituie prevederile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. IV pct. 3: "În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana, sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice."; - Art. IV pct. 7: "În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 47, ale art. 49, precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), texte care prevãd: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 47: "(1) Cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxa. (4) Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;". I. Examinând susţinerile autorului exceptiei, Curtea retine ca prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, a constatat ca <>Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogatã în întregime prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la alineatul final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de <>Legea nr. 76/1992 , la care sa se adauge o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinta, în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile alineatului final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se va respinge, ca fiind inadmisibila. II. Examinând dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , Curtea retine ca acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate în baza art. 144 lit. c) din Constituţie, ca urmare a ridicãrii unor excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prin susţinerea încãlcãrii mai multor dispoziţii constituţionale, inclusiv a dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), care sunt invocate şi în cadrul dosarului ce face obiectul prezentei decizii. Prin deciziile pronunţate anterior Curtea Constituţionalã a respins în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate având acest obiect. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile criticate incalca art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, Curtea a reţinut ca "[...] în contextul interpretãrii sistematice a prevederilor art. 134 din Constituţie, obligaţia de repatriere a valutei nu este contrarã economiei de piata şi libertãţii comerţului, ci corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã şi financiarã" (Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, în cadrul cãreia se face referire, deopotrivã, la Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum şi la Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997). De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998 s-a mai reţinut: "În sfârşit, nu este intemeiata nici susţinerea potrivit cãreia prin textul criticat se instituie o rãspundere obiectivã. Într-adevãr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acestuia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodatã o sancţiune contravenţionalã. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stãrii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecata." Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. III. Analizând critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca obligaţia de repatriere a valutei şi de efectuare a operaţiunilor prin conturi deschise în România la bãnci autorizate nu incalca aceste dispoziţii constituţionale, deoarece art. 49 este aplicabil numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrangere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu poate fi constatatã. IV. De asemenea, Curtea urmeazã sa respingã şi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, text care stabileşte egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Curtea constata ca nici aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incidente în cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetãţenilor, iar nu societãţilor comerciale, asa cum este cazul în speta. V. În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 47 din Constituţie, privind dreptul de petiţionare, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã, deoarece nu are incidenta în cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi privind art. IV pct. 7 alin. 1,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alineatul final din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alfa Omega Group" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.595/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , invocate de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
