Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Irinel N. Georgescu în Dosarul nr. 16/46/2014 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 621D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate, asistat de avocat cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi a reprezentantului părţii Agenţia Naţională de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 17 martie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 12 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16/46/2014, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Irinel N. Georgescu într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 au o insuficientă reglementare şi sunt neconstituţionale în raport cu art. 147 alin. (4), art. 15, art. 16 şi art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece s-a permis "Agenţiei Naţionale de Integritate, cu încălcarea normelor de competenţă generală, să facă, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României nr. 732 din 9 decembrie 2013, un raport de evaluare, în care să se facă trimitere la un temei de drept cu privire la care Curtea Constituţională a dispus declanşarea de către Parlamentul României a procedurii de interpretare legală a acestei norme care a permis interpretări diferite atât la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi la nivelul Senatului". Susţinerea Agenţiei Naţionale de Integritate că, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 460 din 13 noiembrie 2013, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 rămân în vigoare, încalcă competenţa generală şi separaţia puterilor în stat, egalitatea în faţa legii şi "echidistanţa într-un dosar". 5. În acelaşi timp susţine că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt neclare, contradictorii, deoarece alineatele sale cuprind norme care se contrazic între ele, pentru că, deşi prevăd posibilitatea sancţionării faptelor de conflict de interese de natură administrativă şi de incompatibilitate cu alte sancţiuni decât eliberarea din funcţie, art. 25 alin. (2) din lege se referă la interdicţia exercitării unei funcţii timp de 3 ani, fără a se face diferenţiere între tipul de sancţiune, şi creează statute diferenţiate din punctul de vedere al termenelor, atât de cercetare şi evaluare, inclusiv al termenelor de prescripţie, încălcând proporţionalitatea dintre sancţiunile penale şi cele administrative. 6. Totodată, autorul susţine că dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituţionale, deoarece completează Legea fundamentală, cu încălcarea art. 150, art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (2) şi art. 121 din Constituţie. De asemenea susţine insuficienta reglementare şi contradictorialitatea dintre alineatele art. 25 din Legea nr. 176/2010, pe de o parte, şi art. 91 din Legea nr. 161/2003, pe de altă parte. Din interpretarea art. 25 alin. (1), (3) şi (4) rezultă faptul că Legea nr. 176/2010 se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, dar nu se menţionează care din acestea primează în ceea ce priveşte termenele în care se pot face evaluări legate de abaterile disciplinare şi în ce condiţii operează interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii. Se încalcă, de asemenea, principiul proporţionalităţii dintre sancţiunile administrative şi cele penale, din punctul de vedere al termenului de prescripţie al sancţionării, ca urmare a stabilirii răspunderii generate de incompatibilitate şi conflictul de interese, dar şi din punctul de vedere al duratei pedepselor complementare (interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii). 7. Din cele de mai sus rezultă lipsa de coerenţă, insuficienta reglementare şi coroborare dintre actele normative, dar şi dintre răspunderea în domeniul penalului şi răspunderea în domeniul administrativului, ceea ce creează confuzii şi imprecizie de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil şi dreptul de apărare. 8. De asemenea, autorul susţine neconstituţionalitatea art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003, care se referă la aleşii locali, în raport cu prevederile art. 152 alin. (2) din Constituţie, cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 şi la faptul că pentru funcţia de primar şi de consilier local nu se prevăd prin Constituţie incompatibilităţi, spre deosebire de alte funcţii sau demnităţi publice prevăzute în Legea fundamentală. Deşi funcţia de primar este reglementată prin Constituţie, unde nu s-a apreciat necesar a se stabili vreo incompatibilitate şi, ulterior, o formă de încetare a mandatului înainte de termen, din acest motiv nu se pot stabili prin lege astfel de limitări. Or, Legea nr. 161/2003 prevede în art. 87 şi art. 91 incompatibilităţile pentru "aleşii locali", realizându-se astfel o completare a dispoziţiilor constituţionale. 9. Insuficienta reglementare a instituţiei incompatibilităţilor generează arbitrariu şi lipsă de previzibilitate. Nicio lege în vigoare nu defineşte propriu-zis instituţia incompatibilităţii, ceea ce generează o incertitudine juridică, lipsă de claritate şi de coerenţă în legislaţia aplicabilă şi interpretări diferite. 10. În raport cu dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Constituţie, prin care este reglementată funcţia de primar, prevederile Legii nr. 161/2003, care se referă la incompatibilităţi pentru primari şi la modul de încetare a mandatului primarului, ca urmare a incompatibilităţii, trebuie fie anulate, conform art. 154 din Constituţie, fie declarate ca neconstituţionale, pentru că se completează dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Constituţie, fără a fi prevăzută într-o lege de revizuire a Constituţiei posibilitatea încetării mandatului în caz de incompatibilitate. Cu alte cuvinte, prin art. 91 din Legea nr. 161/2003 se reglementează o nouă modalitate de încetare a mandatului primarului, adăugându-se, din nou, la dispoziţiile Constituţiei. 11. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, neexistând elemente de natură a atrage declararea ca neconstituţionale a prevederilor de lege criticate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003, precum şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 şi a art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 apreciază că incompatibilităţile stabilite prin dispoziţiile legale criticate pentru cei care au calitatea stipulată în ipoteza normei legale reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, ce au ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Totodată, constată că, în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3), potrivit cărora funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile, în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011, nr. 311 din 13 iunie 2013, nr. 396 din 1 octombrie 2013 şi nr. 481 din 21 noiembrie 2013. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei şi ale reprezentatului părţii Agenţia Naţională de Integritate, notele scrise depuse la dosar de partea Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, ale art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Prevederile art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 au următorul cuprins: - Art. 34: "(1) Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Cererea de soluţionare a conflictului va menţiona autorităţile publice aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziţiei părţilor şi opinia autorului cererii."; - Art. 35: "(1) Primind cererea, preşedintele Curţii Constituţionale o va comunica părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, în termenul stabilit, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia, şi va desemna judecătorul-raportor. (2) La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la primirea cererii, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate în conflict. Dezbaterea va avea loc la data stabilită de preşedintele Curţii Constituţionale chiar dacă vreuna dintre autorităţile publice implicate nu respectă termenul stabilit pentru prezentarea punctului de vedere. (3) Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor."; - Art. 36: "Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I." Prevederile art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins: - Art. 87: (1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: a) funcţia de consilier local; b) funcţia de prefect sau subprefect; c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia; d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice; e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială; f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional; g) calitatea de comerciant persoană fizică; h) calitatea de membru al unui grup de interes economic; i) calitatea de deputat sau senator; j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora; k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale. (2) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti nu pot deţine, pe durata exercitării mandatului, funcţia de consilier judeţean. (3) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar artistice."; - Art. 91: "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local. (2) În cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari. (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale. (5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă. (6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali şi consilierilor judeţeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.". Prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins: "Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate." 17. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 37 alin. (2) privind dreptul de a fi ales, art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale, art. 150-152 privind revizuirea Constituţiei şi art. 153-156 privind dispoziţii finale şi tranzitorii. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34, art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect o contestaţie formulată împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate. Prin urmare, prevederile legale referitoare la atribuţia Curţii Constituţionale de soluţionare a conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora aceasta se pronunţă asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu respectă această exigenţă, sens în care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34, 35 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, Curtea a statuat, în esenţă, că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale. 20. Curtea a mai reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca normele constituţionale privind dreptul de a fi ales. Limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot în condiţiile art. 36 din Constituţie, la condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică). 21. În aceste condiţii, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea constată că soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea cu privire la prevederile art. 25 alin. (2) teza întâi şi a treia din Legea nr. 176/2010 şi, prin urmare, excepţia cu acest obiect urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 22. În acelaşi timp, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma "aceeaşi funcţie" se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. 23. Astfel, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză în privinţa art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, Curtea precizează că a reţinut constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul Deciziei nr. 418 din 3 iulie 2014. În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014). 24. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, Curtea constată că excepţia art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 25. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003, Curtea observă că normele cuprinse în aceste texte de lege stabilesc incompatibilităţi pentru funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean, instituind astfel o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, în vedere exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, şi Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014). 26. Totodată, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi pentru funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii. În acelaşi timp, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, a consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora. Astfel, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prin stabilirea unor incompatibilităţi în cazul aleşilor locali, prevederile art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 adaugă la art. 121 din Constituţie, nu poate fi reţinută. 27. De asemenea, Curtea constată că susţinerile privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziţii legale vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauza dedusă judecăţii. Curtea precizează că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcţiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului public şi evitare a conflictului de interese. 28. În final, Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au nicio relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34, art. 35 şi 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Irinel N. Georgescu în Dosarul nr. 16/46/2014 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că prevederile art. 25 alin. (2) teza întâi şi a treia din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi ale art. 87 şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
