Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 166 din 6 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, aprobata si modificata prin Legea nr. 456/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 24 iulie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 456/2001 , excepţie ridicatã de Stefania Stoicheci în Dosarul nr. 8.192/2001 al Judecãtoriei Sectorului 5 - municipiul Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde partea Cristian Tecsila, lipsa fiind autorul exceptiei, precum şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã asupra cererilor formulate de cãtre autorul exceptiei de neconstituţionalitate şi de Ministerul Finanţelor Publice pentru acordarea unui nou termen de judecata, în vederea asigurãrii apãrãrii. Informeazã, de asemenea, ca dosarul se afla la al doilea termen de judecata întrucât la termenul anterior tot autorul exceptiei a solicitat amânarea judecaţii pentru acelaşi motiv invocat şi în prezenta cerere.
Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public se opun acordãrii unui nou termen de judecata.
Deliberând, Curtea respinge cererile formulate, întrucât, potrivit art. 156 alin. (1) din Codul de procedura civilã, pentru lipsa de apãrare, temeinic motivatã, instanta de judecata poate acorda un singur termen.
Partea prezenta, având cuvântul pe fond, lasa la aprecierea Curţii soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã ca adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 este justificatã de existenta unui caz excepţional, astfel încât nu sunt incalcate prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 8.192/2001, Judecãtoria Sectorului 5 - municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 456/2001 , excepţie ridicatã de Stefania Stoicheci într-o cauza penalã în care sunt aplicabile dispoziţiile ordonanţei criticate.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca modificarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, care sunt legi organice, printr-o ordonanta de urgenta, în lipsa unui caz excepţional, este contrarã art. 114 din Constituţie. De asemenea, se mai susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 contravine şi art. 21 şi 24 din Constituţie, deoarece ingradeste accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare.
Judecãtoria Sectorului 5 - municipiul Bucureşti apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece modificarea unei legi organice prin ordonanta de urgenta, în absenta cazului excepţional, este neconstitutionala.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 sunt constituţionale, deoarece Guvernul, pentru salvgardarea unui interes public, poate emite ordonanţe de urgenta şi în domenii rezervate legii organice.
Guvernul considera ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 207/2000 a fost adoptatã cu respectarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), ale art. 21 şi 24. Cazul excepţional reclamat de aceste dispoziţii constituţionale a fost determinat de pericolul public pe care îl constituiau furturile de bunuri din sistemele de irigaţii, din reţeaua de inalta tensiune, de ţiţei sau produse petroliere ori gaze naturale din conducte etc. De asemenea, acest act normativ a devenit necesar pentru restabilirea echilibrului între pedepsele prevãzute de Codul penal şi condiţiile de acordare a suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, a executãrii pedepsei sub supraveghere şi a executãrii pedepsei la locul de munca. În sfârşit, se apreciazã ca prin prevederile ordonanţei criticate nu este îngrãdit nici liberul acces la justiţie şi nici dreptul la apãrare.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 456/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, ordonanta criticata incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 21, 24 şi 114, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului(3)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
I. Potrivit unei prime critici de neconstituţionalitate, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 a fost adoptatã cu încãlcarea art. 114 alin. (1) din Constituţie, care exclude posibilitatea delegarii legislative în domenii rezervate legilor organice; or, conform prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f), infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã, astfel încât Codul penal şi Codul de procedura penalã nu puteau fi modificate prin ordonanta de urgenta. Pe de alta parte, se susţine ca "modificarea actelor normative menţionate nu a fost reclamata de cazuri excepţionale", fiind, asadar, incalcate şi prevederile alin. (4) al art. 114 din Constituţie.
În legatura cu aceste sustineri, Curtea observa ca ordonanta criticata nu a fost adoptatã în temeiul unei legi de abilitare, situaţie în care Guvernul este obligat sa ţinã seama, astfel cum prevede alin. (1) al art. 114 din Constituţie, de domeniile rezervate legii organice, ci în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol, potrivit cãruia, pentru adoptarea ordonanţei de urgenta, este necesarã existenta unui caz excepţional. Sub acest din urma aspect, în absenta unei definiţii constituţionale a conceptului de caz excepţional, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat - prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 - ca acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea şi urgenta reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". Asa fiind, Curtea este competenta sa verifice, de la caz la caz, în mãsura în care este sesizatã, dacã ordonanta de urgenta dedusã controlului de constitutionalitate este impusa de o situaţie care întruneşte trãsãturile unui caz excepţional, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000.
Din examinarea Notei de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , Curtea retine ca adoptarea acestei ordonanţe în regim de urgenta se justifica prin necesitatea protejãrii unor sectoare de importanta deosebita ale economiei naţionale - sistemul energetic naţional şi sectorul agricol -, confruntate la acea data cu pierderi mari provocate de sustragerea de componente care asigura funcţionarea sistemului energetic naţional, sistemelor de irigaţii, sistemelor ori dispozitivelor de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau în caz de dezastru, precum şi de sustrageri de produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite sau cisterne, iar pagubele cauzate prin astfel de fapte sunt de dimensiuni alarmante prin consecinţele produse asupra economiei naţionale. Se arata ca, pornind de la aceste realitati, se impune "preîntâmpinarea şi combaterea cu maxima urgenta şi eficienta a furturilor ce pericliteazã principalele domenii ale economiei naţionale", prin perfecţionarea unor dispoziţii din Codul penal care reglementeazã infracţiunea de furt calificat, ce va fi sancţionat cu pedepse mai grele, care sa corespundã gravitatii faptelor sãvârşite şi vinovatiei faptuitorilor. În sfârşit, se arata ca prin noile dispoziţii "se urmãreşte o reasezare a competentei materiale a instanţelor judecãtoreşti", astfel încât sa se asigure soluţionarea mai rapida a cauzelor penale cu acest obiect.
În raport de cele arãtate, Curtea considera ca în speta sunt întrunite elementele cazului excepţional, în accepţiunea art. 114 alin. (4) din Constituţie, motiv pentru care <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 nu contravine textului constituţional, astfel încât sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã a fi respinsã.
II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate, potrivit cãreia dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 456/2001 , ingradesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, incalcand astfel art. 21 şi 24 din Constituţie, urmeazã, de asemenea, sa fie respinsã, întrucât Curtea nu retine contrarietatea dintre dispoziţiile de lege criticate şi textele constituţionale menţionate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 456/2001 , excepţie ridicatã de Stefania Stoicheci în Dosarul nr. 8.192/2001 al Judecãtoriei Sectorului 5 - municipiul Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 iunie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
