Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 166 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 20 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Ştefan Ladislau Pillich în Dosarul nr. 7.951/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.258D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.951/117/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Ştefan Ladislau Pillich într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a unei pensii de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã diminuarea substanţialã a cuantumului pensiilor de serviciu, ca efect al recalculãrii acestora, are drept consecinţã nerespectarea condiţiei referitoare la caracterul rezonabil şi proporţional al restrângerii exerciţiului dreptului constituţional la pensie. Se mai aratã cã Legea nr. 119/2010 nu consfinţeşte caracterul temporar al restrângerii exerciţiului dreptului la pensie, ci stabileşte în mod explicit o pierdere cu caracter permanent a pensiei de serviciu. Invocând cele statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în hotãrârile pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, Moskal contra Poloniei şi Banfield contra Regatului Unit, precizeazã cã pierderea ireversibilã a pensiei de serviciu echivaleazã cu o expropriere ce nu satisface exigenţele prevãzute de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã transformarea pensiei de serviciu în pensie contributivã nu îl priveazã pe autorul excepţiei de dreptul constituţional la pensie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cãruia: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
(...)
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;".
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul cetãţenilor la pensie şi în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Sunt invocate şi prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, referitoare la recunoaşterea şi garantarea dreptului la muncã, şi ale art. 1 - Protecţia proprietãţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu o motivare similarã celei din prezenta cauzã şi, de asemenea, faţã de aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat cã pensia de serviciu are o componentã contributivã şi una necontributivã, aceasta din urmã supusã practic condiţiei ca statul sã dispunã de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi de asigurãri sociale faţã de cele pe care Constituţia le precizeazã în mod expres. În aceste condiţii, partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În legãturã cu invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie, s-a mai reţinut, în decizia menţionatã, cã aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţã, întrucât dreptul la pensie vizeazã pensia obţinutã în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specialã.
Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauzã nu se poate reţine încãlcarea prevederilor referitoare la dreptul la muncã cuprinse în art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, referitoare la recunoaşterea şi garantarea dreptului la muncã.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor şi, în special, ale art. 1 lit. f) şi art. 3 din lege, Curtea a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi din 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55. Instanţa de contencios european al drepturilor omului a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificatã (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). S-a arãtat cã sistemul de securitate socialã este expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii (paragraful 63) şi cã scãderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotãrârii reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile depuse, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã (paragraful 63).
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate, Curtea mai constatã cã, în prezenta cauzã, invocarea încãlcãrii principiului constituţional al obligativitãţii respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este neîntemeiatã, având în vedere cã prevederile legale criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale indicate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocatã de Ştefan Ladislau Pillich în Dosarul nr. 7.951/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
