Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 166 din 26 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 549 din 7 noiembrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ion Gheorghe Lupu în Dosarul nr. 179/2000 al Tribunalului Braşov.
La apelul nominal se prezintã personal Ion Gheorghe Lupu şi Doina-Elena Bartos. Lipseşte Elisabeta Lupu, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei, Ion Gheorghe Lupu, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, întrucât textul de lege criticat favorizeazã proprietarii prin aceea ca da posibilitate instanţelor de judecata sa cenzureze dispoziţiile <>Legii nr. 112/1995 , incurajand astfel abuzurile. De asemenea, arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu conţine dispoziţii care sa reglementeze recuperarea de cãtre chiriaşi a sumelor cheltuite cu ocazia litigiilor. În final, depune la dosar concluzii scrise.
Doina-Elena Bartos solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, deoarece considera ca ordonanta criticata nu contravine nici unui principiu sau norme constituţionale. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale şi faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 179/2000, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ion Gheorghe Lupu.
Din examinarea încheierii de sesizare rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate, asa cum a fost ridicatã de autorul sau, priveşte şi dispoziţiile art. 6, 10, 14 şi 22 din ordonanta menţionatã.
Instanta de judecata arata însã ca "va sesiza Curtea Constituţionalã numai cu privire la <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , care constituie o prevedere de care depinde soluţionarea cauzei, întrucât acţiunea introductivã la instanta are ca obiect evacuarea pârâţilor pentru lipsa de titlu locativ, fiind intemeiata pe prevederile acestui text [...]".
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, "prin favorizarea proprietarilor în detrimentul chiriaşilor, dând totodatã instanţelor judecãtoreşti posibilitatea de a cenzura prevederile <>Legii nr. 112/1995 ". De asemenea, considera ca este încãlcat art. 54 din Constituţie referitor la exercitarea drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu buna-credinţa, fãrã încãlcarea drepturilor şi libertãţilor celorlalţi.
Tribunalul Braşov, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în raport cu motivele expuse, deoarece <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 "este o norma juridicã ce trebuie interpretatã restrictiv, în sensul ca aplicarea nu se poate extinde şi la alte situaţii neenumerate în cuprinsul sau, deci proprietarul nu poate invoca şi alte motive, neprevãzute de lege, ca temei al refuzului de a prelungi contractul de închiriere".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 13 din ordonanta de urgenta criticata "nu prevãd situaţiile în care nu se aplica prelungirea contractelor de închiriere", ci stabilesc "situaţiile în care proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractelor de închiriere, datoritã conduitei culpabile a chiriaşului". De aceea Guvernul apreciazã ca soluţiile adoptate prin aceasta ordonanta de urgenta nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 16 şi 54 din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.
Acest text de lege are urmãtorul conţinut: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplica:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinta corespunzãtoare dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publica;
c) chiriaşului care refuza sa preia în folosinta o alta locuinta pusã la dispoziţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta de cãtre fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de cãtre autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subinchiriat locuinta fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situata aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibila convieţuirea sau care impiedica folosirea normalã a locuinţei;
j) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a înstrãinat-o sub orice forma, inclusiv prin schimb;
k) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru intreaga locuinta;
l) în cazul prevãzut la <>art. 6, dacã persoana care a cumpãrat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacã locuinta a fost închiriatã în parte, prevederile prezentului articol se aplica numai pentru suprafata din locuinta, închiriatã de persoana care a cumpãrat-o în baza <>Legii nr. 112/1995 ."
Autorul exceptiei considera ca acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 54 referitor la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor fundamentale.
Examinând sub aceste aspecte excepţia de neconstituţionalitate, se constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecţia chiriaşilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioada de 5 sau 3 ani, dupã caz, asigurarea stabilitatii în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii impotriva unei evacuari abuzive, precum şi a unui drept de preemţiune în cazul în care proprietarul intenţioneazã sa vândã locuinta.
Cu privire la susţinerea ca prin ordonanta a fost încãlcat principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece principiul egalitãţii nu pretinde uniformitate. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce mãsura proprietarul poate refuza, în mod justificat, prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dând chiriaşului posibilitatea sa îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabilã.
De asemenea, referirile autorului exceptiei la art. 54 din Constituţie sunt irelevante, întrucât acest text constituţional nu este cu nimic prejudiciat de dispoziţiile ordonanţei criticate. De altfel aceasta problema este una de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti, deoarece buna-credinţa este un element de fapt care caracterizeazã conduita unei persoane, iar nu o chestiune de drept care sa poatã fi examinata de Curtea Constituţionalã.
În sfârşit, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost supusã controlului de constitutionalitate, Curtea constatând ca dispoziţiile sale sunt constituţionale în raport cu art. 16 şi 54 din Constituţie. În acest sens a fost pronunţatã Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ion Gheorghe Lupu în Dosarul nr. 179/2000 al Tribunalului Braşov.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 septembrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
