Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 165 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 1 si art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Marinela Mincã - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 4.623/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.623/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Boris George Prodanof în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, întrucât procurorul care iniţial soluţioneazã plângerea nu este independent, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "soluţia sa este confirmatã sau infirmatã de şeful sãu ierarhic superior". Cât priveşte art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã este în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate "prin faptul cã nu se pot administra toate probele admise de lege". În opinia autorului excepţiei, judecãtorul este "cenzurat" în soluţia sa de procurorul care anterior s-a pronunţat în aceastã cauzã, câtã vreme verificarea de cãtre instanţã a rezoluţiei sau ordonanţei atacate se face pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei, instrumentate de procuror, care nu reprezintã o instanţã independentã şi imparţialã. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia instanţei, împrejurarea cã legiuitorul a limitat posibilitatea de a verifica rezoluţia sau ordonanţa atacatã doar pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate nu constituie o încãlcare a dispoziţiilor cuprinse în art. 11, 20 şi 21 din Legea fundamentalã. Aceasta, întrucât instanţa de judecatã are posibilitatea, în mãsura în care constatã cã organul de urmãrire penalã nu a administrat suficiente probe, sã trimitã cauza procurorului, indicând faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: - Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului) alin. 1: "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie."; - Art. 278^1 (Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã) alin. 7: "Instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 132 privind statutul procurorilor. Se invocã, de asemenea, încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, privind plângerea împotriva actelor procurorului, Curtea constatã cã acestea constituie norme de procedurã prin care legiuitorul, în temeiul competenţei sale constituţionale, stabilitã de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, şi dând expresie principiului controlului ierarhic ce guverneazã activitatea procurorilor, în conformitate cu art. 132 alin. (1) din Constituţie, a creat posibilitatea ca eventualele mãsuri eronate luate de procuror sã fie îndreptate de cãtre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiţie, şi nici dreptului la un proces echitabil, câtã vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurãrii actelor procurorului de cãtre instanţele judecãtoreşti. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reglementeazã plângerea la instanţa de judecatã împotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã, fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror". Aşa fiind, nu poate fi primitã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în raport de prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 şi 132, respectiv faţã de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, de asemenea. Faptul cã, în conformitate cu acest text legal, verificarea de cãtre instanţã a rezoluţiei sau ordonanţei atacate se realizeazã numai pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate nu este de naturã sã aducã atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Aceasta, întrucât limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen, sub aspectul legalitãţii, al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice, pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã judecãtorul este "cenzurat" în soluţia sa de procurorul care anterior s-a pronunţat în aceastã cauzã este contrazisã de reglementarea, prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, a soluţiilor ce pot fi date de instanţã unei astfel de plângeri, dupã cum urmeazã: "Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor." În mod evident, indiferent de soluţia pronunţatã, instanţa de judecatã apreciazã fãrã nici o îngrãdire asupra legalitãţii actului emis de procuror, atacat pe calea plângerii, aceasta fiind de altfel chiar raţiunea introducerii în Codul de procedurã penalã, prin <>Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a dispoziţiilor art. 278^1. În temeiul acestui text legal, instanţele judecãtoreşti, singurele autoritãţi prin a cãror activitate se realizeazã justiţia [art. 126 alin. (1) din Constituţie], verificã soluţiile de netrimitere în judecatã pronunţate de procuror, confirmându-le sau infirmându-le, dupã caz. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, prin Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004. Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 4.623/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
