Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 164 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedura civila si ale art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 13 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Paşca" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.535/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de administratorul Societãţii Comerciale "Paşca" - S.R.L., prin care acesta solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui termen de judecatã şi constatã cauza în stare de judecatã.
Preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.535/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurenta Societatea Comercialã "Paşca" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 este neconstituţional în mãsura în care permite luarea unor mãsuri ca acelea dispuse de cãtre instanţã împotriva sa, şi anume suspendarea activitãţii fãrã a fi reglementatã o procedurã de control judecãtoresc al actelor prin care se dispun asemenea mãsuri, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiţie. Se precizeazã faptul cã nu se solicitã Curţii Constituţionale a legifera, ci a înlãtura dispoziţii legale în baza cãrora se pot dispune mãsuri care nu pot fi apoi contestate pe fond în faţa instanţelor de judecatã.
Autorul excepţiei mai aratã cã dispoziţiile art. 305 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, deoarece primul text nu permite administrarea oricãror mijloace de probã, deşi are de-a face cu un recurs nelimitat la motivele de nelegalitate proprii recursului când s-a exercitat calea de atac a apelului. Or, în condiţiile în care litigiile de aceeaşi naturã şi importanţã sunt judecate de instanţe diferite şi în grade diferite de jurisdicţie doar pentru faptul cã obiectul litigiului are o naturã diferitã, se creeazã discriminãri, deoarece, dacã litigiile sunt de acelaşi tip, toţi cetãţenii trebuie sã beneficieze de judecata fãcutã de aceeaşi instanţã şi sã aibã la dispoziţie aceleaşi cãi de atac.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, neimpunând nicio interdicţie în ceea ce priveşte atacarea, pe calea contenciosului administrativ, a actelor emise de o astfel de autoritate. Modalitatea de exercitare a cãii de atac împotriva unor astfel de acte se apreciazã în funcţie de dispoziţiile speciale, precum şi de prevederile <>Legii nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte calea de atac a recursului din materia excepţiei de nelegalitate, reglementarea acesteia nu este de naturã sã creeze discriminãri, deoarece recursul este prevãzut pentru toate litigiile care au ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, nefiind limitat la o anumitã categorie de persoane.
De asemenea, nici art. 305 din Codul de procedurã civilã nu este neconstituţional, deoarece procedura vizatã de acest text se aplicã pentru toate subiectele de drept vizate, fãrã niciun fel de discriminare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea instituie mãsuri privind cazurile în care autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor constatã nerespectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi este abilitatã sã ia mãsuri cu privire la aspectele constatate, fãrã a încãlca principiul egalitãţii şi al nediscriminãrii, al liberului acces la justiţie, respectiv dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 305 din Codul de procedurã civilã şi a <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciazã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, nu este contrarã dreptului la apãrare, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a pãrţilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţãri, legea poate exclude folosirea unor cãi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna pãrţilor, cum sunt probele, fãrã ca prin aceasta sã se încalce litera sau spiritul Constituţiei (<>Decizia nr. 476/2010). Totodatã, dispoziţiile de lege criticate nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. Potrivit <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în termen de 5 zile de la comunicare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 5 martie 2008, ale art. 305 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001: "Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constatã nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicitã:
a) sã interzicã funcţionarea unitãţilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;
b) sã declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzãtoare din punct de vedere calitativ, sã limiteze sau sã interzicã utilizarea şi comercializarea acestora, sã le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi sã ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare;
c) sã retragã autorizaţia de funcţionare a unitãţilor producãtoare şi de comercializare a alimentelor;
d) sã sesizeze organele de cercetare penalã în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni;
e) sã interzicã temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinãtorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie sã asigure condiţii de pãstrare şi de conservare adecvate pânã la clarificarea situaţiei acestora.";
- Art. 305 din Codul de procedurã civilã: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse pânã la închiderea dezbaterilor.";
- <>Art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetãţeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Cu privire la critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 sunt neconstituţionale, deoarece nu existã o procedurã de control judecãtoresc al actelor autoritãţii desemnate pentru controlul alimentelor prin care se dispun mãsurile reglementate de aceste dispoziţii, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiţie, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece, potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Totodatã, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate, de cãtre instanţa de contencios administrativ competentã. În cazul ridicãrii unei excepţii de nelegalitate a actului administrativ, instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedurã de urgenţã, cu citarea pãrţilor şi a emitentului, iar soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere.
Or, în aceste condiţii, Curtea constatã cã nu se poate susţine cã nu existã un control judecãtoresc al actelor administrative emise în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001, astfel încât criticile de neconstituţionalitate a <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 şi <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neîntemeiate.
Referitor la dispoziţiile art. 305 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cauze, constatând constituţionalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã. De exemplu, prin <>Decizia nr. 130 din 3 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, Curtea a statuat cã reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a cãilor de atac reprezintã prerogativa exclusivã a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcã drepturile fundamentale ale justiţiabililor. Instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, nu este contrarã dreptului la apãrare, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a pãrţilor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţãri, legea poate exclude folosirea unor cãi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna pãrţilor, cum sunt probele, fãrã ca prin aceasta sã se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
Soluţia pronunţatã cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente de noutate care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Mai mult, Curtea observã cã, prin <>art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3^1 la art. 315 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia, "În cazul rejudecãrii dupã casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevãzute de lege".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, ale art. 305 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Paşca" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.535/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
