Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 164 din 6 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si ale art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 9 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.404/2002 al Judecãtoriei Alba Iulia.
La apelul nominal rãspunde, pentru Garda Financiarã Alba, consilier juridic Ion Raspopescu, constatandu-se lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 38C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 4.922/2002 al Judecãtoriei Aiud. La apelul nominal rãspunde, pentru Garda Financiarã Alba, consilier juridic Ion Raspopescu, constatandu-se lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul partii prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 38C/2003 la Dosarul nr. 514C/2002.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, întrucât considera ca dispoziţiile de lege criticate nu incalca prevederile art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, acest drept fiind asigurat prin chiar plângerea depusa de cãtre autorul exceptiei impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încãlcarea art. 135 din Constituţie, se apreciazã ca nici acestea nu sunt întemeiate, de vreme ce executarea mãsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat se poate suspenda de cãtre instanta de judecata, prin încheiere de şedinţa, pana la soluţionarea definitiva a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, arãtând ca, în legatura cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 15 noiembrie 2002 şi din 15 ianuarie 2003, pronunţate în dosarele nr. 6.404/2002 şi nr. 4.922/2002, Judecãtoria Alba Iulia şi Judecãtoria Aiud au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia în cauze de contencios administrativ.
În motivarea exceptiei se susţine ca prevederile art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt contrare dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Astfel, în legatura cu încãlcarea art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apãrare, se arata ca art. 19 alin. (1) din ordonanta criticata permite agentului constatator sa încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei în lipsa contravenientului ori a reprezentantului sau, ceea ce face imposibil ca el sa formuleze obiecţiuni la acesta şi sa indice mijloacele de proba de care înţelege sa se foloseascã. Art. 26 din ordonanta obliga agentul constatator sa comunice înştiinţarea de plata a amenzii înaintea rãmânerii definitive a sancţiunii, iar, în practica, ea se întocmeşte tot în lipsa contravenientului, astfel ca şi în aceasta faza "posibilitatea efectuãrii unei apãrãri utile este practic nulã". Încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (6) consta în aceea ca din conţinutul textelor criticate rezulta o "rãspundere obiectivã, afectandu-se resursele financiare ale persoanelor juridice sau fizice", "dreptul la plângere are un caracter formal", iar plata amenzii lezeaza "proprietatea, care în baza art. 135 alin. (6) din Constituţie este inviolabilã".
Judecãtoria Alba Iulia apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca prevederile art. 19 alin. (1) din ordonanta nu incalca art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apãrare, ci, ca o garanţie a respectãrii acestui drept, în lipsa contravenientului, instituie obligaţia pentru agentul constatator de a încheia procesul-verbal de constatare în prezenta unui martor, proces-verbal impotriva cãruia se poate formula plângere la instanta de judecata, în fata cãreia contravenientul îşi poate formula apãrãrile. Art. 26 din ordonanta criticata nu este contrar art. 135 alin. (2) din Constituţie, deoarece înmânarea sau comunicarea înştiinţãrii de plata a amenzii, o data cu procesul-verbal, nu este de natura sa lezeze dreptul de proprietate privatã al persoanei fizice sau juridice.
Judecãtoria Aiud considera excepţia de neconstituţionalitate ridicatã neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate trebuie coroborate cu ansamblul reglementãrilor privind regimul juridic al contravenţiilor. Asa fiind, trebuie avute în vedere atât prevederile <>art. 15, 16 şi 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , care reglementeazã cine are calitatea de agent constatator, conţinutul procesului-verbal de contravenţie, precum şi cazurile de nulitate a acestuia, cat şi dispoziţiile art. 19 alin. (2) din aceeaşi ordonanta, referitoare la protecţia contravenientului. În legatura cu susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 26 din ordonanta criticata, se arata ca textul nu incalca dreptul de proprietate al contravenientului, atâta timp cat acesta are dreptul, potrivit art. 31 şi art. 32 alin. (3) din acelaşi act normativ, sa conteste procesul-verbal de contravenţie la instanta de judecata, iar executarea lui sa fie suspendatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens arata ca <>art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 cuprinde suficiente garanţii care sa împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal, fãrã participarea contravenientului. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 31 din ordonanta, impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanta de judecata în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicãrii acestuia, prilej cu care, în prezenta unui avocat, se pot formula apãrãrile considerate necesare. Fata de aceste argumente considera ca şi aplicarea amenzii pentru sãvârşirea unei contravenţii este consecinta legitima a încãlcãrii normelor legale, iar nu, asa cum susţine autorul exceptiei în legatura cu prevederile art. 26 din ordonanta criticata, o încãlcare a dreptului de proprietate. Menţioneazã Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/2002, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 .
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în legatura cu încãlcarea prin <>art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a art. 24 din Constituţie, se arata ca textul criticat conţine suficiente garanţii care sa împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal fãrã participarea contravenientului şi, de altfel, dreptul la apãrare este consacrat în sfera activitãţii judiciare, iar constatarea sãvârşirii unei contravenţii nu se înscrie în acest cadru. Mai arata ca, în temeiul dispoziţiilor art. 31 din ordonanta, impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate formula plângere la instanta de judecata, în fata cãreia contravenientul îşi poate face orice apãrare pe care o considera necesarã. Cu referire la susţinerile privind încãlcarea art. 135 alin. (6) din Constituţie, considera ca aplicarea în mod legal a unei amenzi pentru sãvârşirea contravenţiei nu reprezintã o violare a dreptului de proprietate. Invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea prevederilor art. 19 alin. (1) din ordonanta criticata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semneazã pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sa fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia.";
- Art. 26: "(1) Dacã agentul constatator aplica şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal copia de pe acesta şi înştiinţarea de plata se înmâneazã contravenientului, fãcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica şi fata de celelalte persoane cãrora trebuie sa li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacã sunt prezente la încheierea acestuia.
(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţãrii de plata se face de cãtre agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 24 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, care prevãd:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele:
I. În legatura cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, cu prilejul soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, preluate de <>art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 . Prin aceasta decizie, respingând excepţia de neconstituţionalitate, s-au statuat urmãtoarele: critica constând, ca şi în prezenta cauza, în încãlcarea dreptului la apãrare consacrat de art. 24 din Constituţie este neîntemeiatã, deoarece textul prevede suficiente garanţii care sa împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal fãrã participarea contravenientului. De altfel, o asemenea posibilitate nu intervine decât dacã nu exista alta soluţie pentru constatarea contravenţiei sãvârşite. Totodatã, s-a observat ca dreptul la apãrare este consacrat de art. 24 din Constituţie în sfera activitãţii judiciare, alin. (2) al acestui text referindu-se chiar la "cursul procesului", or, constatarea sãvârşirii unei contravenţii, deşi poate avea şi consecinţe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. S-a mai reţinut şi faptul ca, potrivit dispoziţiilor art. 31 din ordonanta, impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicãrii acestuia, care se judeca de instanta judecãtoreascã, iar în cadrul procesului contravenientul îşi poate angaja avocat şi îşi poate face orice apãrare pe care o considera necesarã. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanta, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 135 alin. (6) din Constituţie, s-a reţinut ca şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât aplicarea în mod legal a unei amenzi pentru o contravenţie sãvârşitã este consecinta legitima a încãlcãrii unei norme legale, iar nu o încãlcare a dreptului de proprietate, relevanta fiind în acest sens prevederea art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãreia bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente a Curţii Constituţionale.
II. O alta critica de neconstituţionalitate vizeazã prevederile art. 26 din ordonanta, prin raportare la art. 135 alin. (6) din Constituţie, în opinia autorului exceptiei, încãlcarea consta în aceea ca emiterea înştiinţãrii de plata înainte de rãmânerea definitiva a sancţiunii afecteazã resursele financiare ale persoanelor juridice sau fizice, mai exact proprietatea privatã a acestora. Curtea nu poate retine nici aceasta critica, deoarece, asa cum s-a arãtat şi anterior în legatura cu dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aplicarea amenzii pentru sãvârşirea unei contravenţii este consecinta încãlcãrii normei legale, iar nu o încãlcare a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.404/2002 al Judecãtoriei Alba Iulia, precum şi în Dosarul nr. 4.922/2002 al Judecãtoriei Aiud.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 mai 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
