Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 164 din 4 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Victor Dan Zlatescu - judecãtor Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Petrosanu Ionel impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 18 din 29 ianuarie 1997 . Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 21 mai 1997, în prezenta recurentului Petrosanu Ionel, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 4 iunie 1997.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a depozitiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, invocatã de Petrosanu Ionel în Dosarul nr. 784/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia contencios administrativ. Impotriva acestei decizii, Petrosanu Ionel a declarat recurs, în esenta, pentru urmãtoarele motive: - art. 260 din Codul de procedura civilã stabileşte ca pronunţarea nu se poate amana decât pentru maximum 7 zile, iar Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prevede un termen de 10 zile, text care trebuie anulat; - potrivit art. 264 din Codul de procedura civilã, motivarea hotãrârii trebuie sa se facã în cel mult 15 zile de la pronunţare, regulamentul sus-menţionat stabilind însã un termen de doua luni, iar decizia atacatã a fost redactatã dupã 35 de zile, ceea ce, de asemenea, conduce la anularea <>Deciziei nr. 18/1997 ; - necomunicarea încheierii de la filele 31-34 - prin care s-a respins cererea de recuzare - constituie infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti şi fals intelectual; - potrivit art. 301 alin. 1 din Codul de procedura civilã, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotãrârii, chiar dacã prin legi speciale s-ar fi dispus altfel, or Legea nr. 47/1992 a limitat termenul de recurs la 10 zile; - instanta de fond nu s-a pronunţat asupra cererii recurentului privind abrogarea Hotãrârii Guvernului nr. 1.295/1990, a carei valabilitate a expirat la 13 iunie 1991 potrivit Legii de abilitare nr. 36 din 7 decembrie 1990, care abilitase Guvernul sa emita numai ordonanţe, iar nu şi hotãrâri; - decizia atacatã nu se pronunţa asupra sustinerii ca intimatul a fost obligat la plata taxei de timbru pentru transmiterea cauzei de la un complet de judecata la altul, ba chiar i s-a pretins taxa de timbru pentru judecarea recursului de fata; - Decizia nr. 18/1997 este lipsitã de temei legal şi data cu încãlcarea şi aplicarea gresita a legilor, deoarece precizeazã ca accesul la justiţie, care presupune o cerere adresatã instanţei, nu este identic cu dreptul de petiţionare, întrucât petiţia se rezolva în cadrul unei proceduri administrative, având o anumitã specificitate de natura necontencioasã; - instanta de fond s-a pronunţat în lipsa punctelor de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În temeiul art. 304^1 din Codul de procedura civilã se invoca şi alte motive de casare, în care recurentul formuleazã sugestia ca Decizia nr. 18/1997 este rezultanta unor "negocieri întreprinse pentru un trafic de constiinta în vederea nesocotirii unor motive contrare propriilor convingeri autorilor acestor hotãrâri ilegale, sprijinite pe o infrastructura putreda". Se reiau în acest context susţinerile formulate de recurent în motivele dezvoltate mai sus.
CURTEA, având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 32/1995 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Motivele de recurs prin care se susţine ca nu au fost respectate termene şi condiţii prevãzute de Codul de procedura civilã sunt neintemeiate. Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992 "procedura jurisdicţionalã prevãzutã de prezenta lege se completeazã cu regulile procedurii civile, în mãsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte". Rezulta ca procedura contenciosului constituţional este derogatorie de la procedura civilã. Astfel, dacã textul Legii nr. 47/1992 cuprinde dispoziţii diferite de cele ale dreptului comun, se vor aplica cele dintâi, iar dacã nu exista o dispoziţie expresã, compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte, fie prin regulamentul sau de organizare şi funcţionare, fie în mod individual, la speta. Nici motivul de recurs privind necomunicarea încheierii prin care a fost respinsã cererea de recuzare nu este întemeiat. Comunicarea unui act de procedura se face numai când este necesar pentru exercitarea unei cai de atac. Or, chiar admiţând ca şi în fata Curţii Constituţionale s-ar aplica dispoziţiile referitoare la recurs, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacatã numai o data cu fondul. În legatura cu susţinerea ca instanta de fond nu s-a pronunţat asupra abrogãrii Hotãrârii Guvernului nr. 1.295/1990, privitoare la taxa de timbru, se constata ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã se referã la <>Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel încât, în mod întemeiat, la judecata în fond s-a analizat numai constituţionalitatea acestuia. Susţinerile potrivit cãrora intimatul a fost obligat la plata taxei de timbru pentru transmiterea cauzei de la un complet la altul nu sunt cenzurabile de cãtre Curtea Constituţionalã, iar afirmatia ca pentru promovarea recursului de fata i s-a perceput taxa de timbru nu corespunde realitãţii, conform art. 15 din Legea nr. 47/1992, cererile adresate Curţii Constituţionale fiind scutite de taxa de timbru. Decizia atacatã nu face nici o confuzie între dreptul constituţional la petiţie şi reglementarea accesului la justiţie, retinand ca, dacã primul este într-adevãr scutit de taxe, sesizarea instanţei se face, în anumite cazuri expres prevãzute de lege, cu plata unei taxe de timbru, ceea ce nu incalca prevederile art. 138 din Constituţie, ele stabilindu-se prin lege. Motivul de recurs, potrivit cãruia excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionatã în lipsa punctelor de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, care au fost solicitate în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, este neîntemeiat. Potrivit dispoziţiilor legale, Curtea Constituţionalã este obligatã, în cazul în care nu sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sa ceara punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, dar este indreptatita sa judece dacã aceste autoritãţi nu au comunicat punctul lor de vedere pana la judecarea cauzei.
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Petrosanu Ionel impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 18 din 29 ianuarie 1997 . Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din 4 iunie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
