Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 164 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. m) si ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 419/COM/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, întrucât se aplicã tuturor celor care formuleazã cererile la care se referã textul de lege criticat. Pe de altã parte, nu sunt încãlcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât accesul la justiţie nu presupune gratuitate. De asemenea, apreciazã cã procedura specialã, derogatorie, reglementatã de prevederile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 , nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât obiectul acesteia nu-l formeazã judecarea fondului dreptului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 419/COM/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi într-o cauzã având ca obiect cererea formulatã de aceasta în temeiul <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 . În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124 şi art. 126 din Constituţie. Astfel, dispoziţiile <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 încalcã dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, accesul liber la justiţie, dreptul de petiţionare şi "dreptul privind interzicerea discriminãrii", întrucât soluţionarea acţiunii în contencios administrativ este condiţionatã de plata unei taxe judiciare de timbru, iar în absenţa unei dovezi a plãţii acesteia este refuzatã înregistrarea acţiunii pe rolul instanţei de judecatã, consecinţa fiind aceea cã "justiţiabilul vãtãmat de o autoritate publicã printr-un act al acesteia, care din cauza stãrii materiale şi sociale nu poate achita taxa judiciarã de timbru, nu mai are acces liber la justiţie, fiind supus la discriminare". În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 , aşa cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 195/2004 , acestea încalcã dreptul la apãrare, accesul liber la justiţie, "dreptul la douã grade de jurisdicţie, dreptul la un proces public, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, principiul universalitãţii, principiul statului de drept şi principiul egalitãţii", întrucât împotriva mãsurii prin care instanţa de judecatã obligã partea la plata taxei judiciare de timbru nu se poate exercita calea de atac a recursului; "soluţionarea cererii de reexaminare de cãtre aceeaşi instanţã este pur formalã şi încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã"; cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se soluţioneazã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, aşa încât acestea nu îşi pot exercita dreptul la apãrare personal sau prin avocat; pe calea acestei proceduri "se ajunge la situaţia în care aceeaşi instanţã sau instanţe diferite pot da soluţii diferite în speţe identice", consecinţa fiind încãlcarea principiului egalitãţii. Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât obligarea justiţiabilului la plata taxei de timbru nu încalcã accesul liber la justiţie, plata unor taxe sau impozite reprezentând o obligaţie impusã de art. 56 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 195/2004 , acestea sunt norme de procedurã adoptate cu respectarea art. 126 alin. (2) din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului la apãrare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât exigenţele procesului echitabil implicã, printre altele, efectuarea actelor de procedurã într-un mod care sã facã posibilã desfãşurarea normalã a procesului, fãrã întreruperi sau amânãri de naturã sã întârzie în mod pãgubitor stabilirea pe cale judiciarã a situaţiei drepturilor subiective, iar conceptul de proces echitabil nu implicã imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", apreciind cã este conformã jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, apreciazã cã soluţia şi considerentele <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 198 din 23 noiembrie 1999 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã. Cu privire la modificãrile aduse <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 prin <>Legea nr. 195/2004 , aratã cã acordarea competenţei de a exercita controlul asupra modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru instanţelor de judecatã este consecinţa celor statuate de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 127 din 27 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 275 din 18 aprilie 2003. De altfel, materia taxelor de timbru se referã la un aspect subsidiar al procesului, care nu se înscrie în sfera protecţiei asigurate de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, în cauzele Schouten şi Meldrum contra Olandei şi Ferrazzini contra Italiei, cã "sunt excluse din câmpul de aplicare al art. 6 obligaţiile ce rezultã din legislaţia fiscalã sau care fac parte din obligaţiile civice normale într-o societate democraticã". Procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti sunt lãsate, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, la aprecierea legiuitorului, iar publicitatea şedinţelor de judecatã constituie într-adevãr principiul, însã art. 127 din Constituţie "conţine posibilitatea soluţionãrii unor cereri în camera de consiliu". Procedura reexaminãrii reglementatã de <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile aduse prin <>Legea nr. 195/2004 , este similarã procedurii instituite de art. 108^5 din Codul de procedurã civilã privind aplicarea amenzilor judiciare, asupra cãrora Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004 , respingând excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, pentru aceleaşi argumente invocate în <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 305 din 10 iulie 2003 . În plus, menţioneazã cã, "potrivit prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 195/2004 [...], instanţa judecãtoreascã, pe baza unor criterii clare şi în condiţiile prevãzute de art. 74-81 din Codul de procedurã civilã, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri) la plata taxelor judiciare de timbru, ca o alternativã la plata anticipatã a acestor taxe". Dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, dimpotrivã, creeazã premisele pentru realizarea unui proces echitabil. Faptul cã asupra cererii de reexaminare a stabilirii taxei de timbru instanţa de judecatã se pronunţã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere irevocabilã, nu aduce atingere dreptului la apãrare al pãrţilor şi nici dreptului acestora la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, contribuie la evitarea unor tergiversãri inutile în soluţionarea fondului cauzei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Ulterior datei la care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, cuantumul taxelor judiciare de timbru, prevãzut de dispoziţiile <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 , a fost ajustat, fiind cuprins în anexa care face parte integrantã din <>Hotãrârea Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se indexeazã/ajusteazã/actualizeazã anual pe baza ratei inflaţiei, aplicabile în anul fiscal 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, şi intratã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, aşa încât la data pronunţãrii prezentei decizii <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 are urmãtorul conţinut: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeazã astfel: [...] m) cereri introduse de cei vãtãmaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritãţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege: - cererea pentru anularea actului sau, dupã caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricãrui alt înscris 37.000 lei; - cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicitã şi repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsã, dar nu mai mult de 366.000 lei." Dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, au urmãtorul conţinut: - Art. 18: "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de cãtre instanţa de judecatã sau, dupã caz, de Ministerul Justiţiei. (2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţã, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicãrii sumei datorate. (3) Cererea se soluţioneazã în camera de consiliu de un alt complet, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere irevocabilã. (4) În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, dupã caz, proporţional cu reducerea sumei contestate." Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti. În opinia autorului excepţiei sunt încãlcate, de asemenea, şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 privind libertatea şi egalitatea în demnitate şi în drepturi, art. 2 privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminãrii, art. 6 privind recunoaşterea calitãţii de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi protecţia împotriva oricãrei discriminãri, art. 8 privind accesul efectiv la instanţele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil şi art. 30 privind interpretarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Examinând excepţia, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligativitatea plãţii taxei judiciare de timbru, precum şi cuantumul acesteia, în materia cererilor în contencios administrativ. În condiţiile în care atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat cã accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea, textul de lege criticat nu contravine acestui principiu şi, cu atât mai puţin, celorlalte principii constituţionale considerate încãlcate, respectiv celor privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi dreptul de petiţionare, al cãror domeniu de incidenţã nu are nici o contingenţã cu acela al reglementãrii legale deduse controlului. În ceea ce priveşte aşa-zisul "drept privind interzicerea discriminãrii", termen impropriu utilizat cu referire la principiul egalitãţii în drepturi, în mãsura în care norma legalã criticatã îşi gãseşte aplicare în toate situaţiile prevãzute în ipoteza sa, fãrã excepţie, aşadar fãrã nici o discriminare, susţinerea privind pretinsa sa încãlcare nu are suport. Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementeazã competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitãrii conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Întrucât într-o atare situaţie nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, evident cã nu îşi gãsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale prevãzute cu caracter imperativ de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele privind dreptul la un proces echitabil. Aşa fiind, procedura aplicabilã aici are ca finalitate satisfacerea imperativului celeritãţii, fiind mai sumarã, şi prin aceasta derogatorie de la dreptul comun. Nu se poate reţine deci cã reglementarea legalã dedusã controlului ar contraveni principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte aşa-zisul "drept la douã grade de jurisdicţie", acesta nu este reglementat în Constituţie, Curtea Constituţionalã statuând în repetate rânduri cã accesul liber la justiţie nu comportã în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicţie şi cãile de atac prevãzute de lege. Referitor la dreptul la un proces public, Curtea constatã cã procedura reexaminãrii modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedurã incidentã în desfãşurarea unui proces care în principiu, se desfãşoarã cu respectarea condiţiei publicitãţii impuse de art. 127 din Constituţie, condiţie care nu are însã un caracter absolut, însuşi textul care o consacrã recunoscând legiuitorului posibilitatea de a deroga. În sfârşit, susţinerea cu privire la încãlcarea principiilor universalitãţii şi al statului de drept nu poate fi reţinutã, întrucât acestea, datoritã gradului lor de maximã generalitate, nu pot constitui criterii de referinţã decât mediat, eventuala lor încãlcare fiind consecinţa încãlcãrii unor norme constituţionale cu domeniu de incidenţã precis determinat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi ale <>art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 419/COM/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
