Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 164 din 22 mai 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, modificata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 23 august 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, modificatã, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "CELCO" - S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale Judecãtoriei Constanta.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiilor, prin reprezentant, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi faptul ca acestea au acelaşi autor, ridica din oficiu problema conexarii dosarelor. Partea prezenta nu se opune conexarii, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea conexarii. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor.
Autorul excepţiilor solicita admiterea acestora pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse în susţinerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale. În consecinta, se solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 15 ianuarie 2001 Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificatã, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "CELCO" - S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale acelei instanţe.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine ca <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , incalca dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care prevãd garantarea şi ocrotirea proprietãţii private. Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate prevede vânzarea cãminelor de nefamilisti, ceea ce lezeaza dreptul de dispoziţie al proprietarului care, în speta, este o societate comercialã cu capital integral privat.
Judecãtoria Constanta, exprimandu-şi opinia, considera ca textul criticat este constituţional întrucât nu incalca dispoziţiile art. 41 şi 135 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt nefondate, fãcând referire şi la deciziile pronunţate de Curte cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neintemeiate, întrucât textul de lege criticat instituie o limitare legalã a dreptului de proprietate exercitat de unitãţile economice sau de societãţile comerciale asupra acestor locuinţe, indiferent dacã acestea au capital integral privat sau de stat. Aceasta limitare este justificatã din punct de vedere social şi moral, chiriaşii contribuind la construirea acestor locuinţe, iar statul având obligaţiile constituţionale de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi pentru un trai decent. În concluzie, se considera ca se impune respingerea exceptiei, invocandu-se în acest sens jurisprudenta Curţii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificãrile ulterioare, text care, la data sesizãrii Curţii, are urmãtorul cuprins: "Locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta dupã aceasta data sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrala sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpãrãrii, fata de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuintele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de munca, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vand.
Unitãţile economice sau bugetare pot sa detina şi sa construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de munca. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."
În susţinerea excepţiilor autorul acestora a invocat încãlcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, prin care se prevede ca proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã de lege.
Ţinându-se seama de aceasta precizare a autorului excepţiilor, rezulta ca în realitate acesta nu a înţeles sa invoce art. 41 în întregime, ci numai dispoziţiile alin. (1) şi cele ale tezei întâi a alin. (2) al art. 41 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular [...]."
Asupra textului de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauza de fata Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificatã, sunt constituţionale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziţii se introduce o limitare legalã a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecãrui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformã cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodatã exigenţei cuprinse în art. 43 alin. (1) şi în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi, mai ales, de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
În acelaşi timp s-a apreciat ca dispoziţia criticata reprezintã "o norma de justiţie socialã, întrucât da posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , modificatã, "sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral".
Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare au deplina valabilitate şi în prezenta cauza. Asa fiind, excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cauza de fata urmeazã sa fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, modificatã, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "CELCO"-S.A. în dosarele nr. 10.826/2000, nr. 10.827/2000, nr. 10.828/2000 şi nr. 10.829/2000 ale Judecãtoriei Constanta.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
