Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 163 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 28 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 pct. 4 şi ale <>art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ", excepţie ridicatã de Aurica Roşca în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã cã autoarea excepţiei a transmis Curţii o notificare prin care precizeazã cã nu mai are înscrisuri sau susţineri care sã completeze cele deja depuse la dosarul cauzei şi solicitã judecarea în lipsã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenitã inadmisibilã, întrucât <>Legea energiei electrice nr. 318/2003 a fost integral abrogatã prin dispoziţiile <>art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , iar prevederile legale criticate nu au fost preluate în noua reglementare în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 171/C/2006, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 16 pct. 4 şi ale <>art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ". Excepţia a fost ridicatã de Aurica Roşca într-o cauzã având ca obiect "pretenţii".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 "prejudiciazã grav dreptul de proprietate şi sunt în divergenţã flagrantã cu garanţiile constituţionale privind proprietatea", consacrate de "art. 41 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie" [devenite art. 44 şi art. 136 alin. (5) dupã republicare]. Precizeazã cã legea criticatã a fost adoptatã înainte de revizuirea Constituţiei, prin revizuire intervenindu-se în sensul garantãrii proprietãţii. De asemenea, textul legal criticat contravine şi dispoziţiilor <>art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, precum şi art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, norme care consacrã şi garanteazã dreptul de proprietate. Astfel, apreciazã cã dispoziţiile criticate, potrivit cãrora terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie sunt şi rãmân proprietatea publicã a statului, instituie o mãsurã abuzivã, discriminatorie şi prin care se acordã statului o poziţie privilegiatã faţã de proprietatea privatã a cetãţenilor, fãrã a se prevedea mãsuri compensatorii, reparatorii sau alternative, aşa cum în mod abuziv se proceda în fostul regim. Deşi a dobândit terenul în mod legal şi se comportã ca un bun proprietar în ceea ce priveşte plata impozitului aferent imobilului, titularul dreptului de proprietate este privat în exercitarea dreptului de uz asupra terenului, teren a cãrui valoare de circulaţie a scãzut datoritã sarcinilor "împovãrãtoare" impuse prin lege. Totodatã, dispoziţiile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 vin în contradicţie şi cu prevederile art. 16 din aceeaşi lege, prin care se instituie obligaţia despãgubirii celor prejudiciaţi, cu respectarea principiului echitãţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare.
Judecãtoria Galaţi nu îşi exprimã opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, contrar prevederilor <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi ale <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt constituţionale. Chiar dacã, prin instituirea drepturilor de uz şi servitute, titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, aceastã limitare este în acord cu prevederile art. 44 din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prin mãsurile instituite de textele legale criticate se asigurã valorificarea fondului energetic, bun public de interes naţional, astfel cã nu contravin exigenţelor principiului garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile "art. 16 alin. (4) şi ale <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Din motivarea autorului excepţiei rezultã cã, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 37 alin. (4) din legea amintitã. Totodatã, Curtea constatã cã prin dispoziţiile <>art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 legea iniţial criticatã a fost integral abrogatã, însã prevederile art. 37 alin. (4) din aceasta au fost preluate în mod identic de dispoziţiile art. 41 alin. (4) din noua lege în materie. Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în prezent, dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007 (în vigoare din data de 22 februarie 2007), al cãror conţinut este urmãtorul: "(4) Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului".
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã dispoziţiile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, norme care consacrã şi garanteazã dreptul de proprietate privatã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , iniţial criticate şi preluate, ca urmare a abrogãrii acestei legi, de <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare asemãnãtoare.
Astfel, prin deciziile nr. 72/2004 şi nr. 203/2005, Curtea Constituţionalã a reţinut cã textul de lege criticat, potrivit cãruia "terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului", nu contravine dreptului de proprietate. S-a reţinut cu acele prilejuri cã, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele, precum şi caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege. Ca atare, "legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale". Curtea a mai arãtat cã "exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice, cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formalã şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţã referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeaşi Curte a arãtat cã, întrucât autoritãţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau sã-şi foloseascã bunurile, sã le vândã, sã le lase moştenire, sã le doneze sau sã le ipotecheze".
Curtea Constituţionalã constatã cã cele reţinute în jurisprudenţa sa anterioarã în materie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacrã trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se aflã reţele electrice de distribuţie, ci prevede cã acestea sunt şi rãmân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind, reglementarea legalã în cauzã nu relevã nicio contradicţie cu art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivã, este în deplinã concordanţã cu art. 136 din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Aurica Roşca în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
