Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 163 din 12 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (2) teza intai din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 4 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 55D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul legal criticat este constituţional numai în măsura în care foştii judecători ai Curţii Constituţionale nu sunt excluşi de la dreptul de a beneficia de pensie de serviciu dacă îndeplinesc condiţiile de pensionare la un moment ulterior încheierii mandatului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 502 din 21 ianuarie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 317 din 23 ianuarie 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat prevede pentru acordarea pensiei de serviciu două condiţii, şi anume ca, pe de o parte, persoana în cauză "să fi avut un mandat de judecător al instanţei constituţionale", iar, pe de altă parte, să fi îndeplinit condiţiile de pensionare anterior sau în cursul exercitării mandatului de judecător. Se apreciază că expresia "recalcularea pensiilor anterior stabilite" ar trebui să vizeze şi cazurile în care pensia de judecător al Curţii Constituţionale nu este pensia "iniţial stabilită", aşadar în procesul de recalculare nu trebuie să se distingă în funcţie de momentul stabilirii pensiei şi nici în funcţie de momentul în care persoana îndreptăţită solicită recalcularea pensiei în plată.
Se consideră că textul legal criticatcreează un tratament juridic discriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică - judecători ai Curţii Constituţionale -, întrucât exclude posibilitatea ca, "după o perioadă de la încetarea mandatului", un judecător al Curţii Constituţionale să dobândească o pensie alta decât cea prevăzută de art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi "apoi solicită recalcularea dreptului său la pensie ca pensie de serviciu cuvenită unui judecător al Curţii Constituţionale". Aşadar, se apreciază că textul de lege criticat "poate fi constituţional în măsura în care nu exclude posibilitatea recalculării pensiei, indiferent de momentul stabilirii iniţiale a acesteia, după o perioadă de timp de la încetarea mandatului de judecător al Curţii Constituţionale în condiţiile în care persoana îndreptăţită satisface cele două exigenţe majore, respectiv să fi avut un mandat de judecător al instanţei constituţionale şi existenţa unei pensii anterior stabilite, de un alt tip".
În continuare, Avocatul Poporului concluzionează şi consideră că "prevederile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt constituţionale în măsura în care se înţelege că data stabilirii/recalculării pensiei este ulterioară încetării mandatului de judecător al Curţii Constituţionale, indiferent de data concretă la care judecătorul Curţii Constituţionale solicită stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie prevăzute de acest text de lege, precum şi de data acordării pensiei iniţiale şi de tipul acesteia".
În consecinţă, Avocatul Poporului apreciază că "motivele invocate justifică solicitarea de a constata neconstituţionalitatea art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţie".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 este necesară îndeplinirea funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale la data pensionării. Prin urmare, dacă la data pensionării persoana nu îndeplineşte această funcţie, nu poate beneficia de pensie de serviciu. De aceea, prevederile legale criticate se aplică fără discriminare tuturor judecătorilor Curţii Constituţionale care îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acordarea pensiei.
Astfel, doar legiuitorul este acela care poate stabili, cu respectarea prevederilor Constituţiei, şi o altă modalitate de calcul al pensiei judecătorilor Curţii Constituţionale, precum cea descrisă de Avocatul Poporului,
Se mai susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, pensionarii se află, în raport cu data pensionării, în situaţii obiectiv diferite, astfel încât textul criticat, prevăzând că judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă această calitate la data pensionării, nu poate fi considerat ca fiind contrar principiului nediscriminării.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat informaţii de la Casa Naţională de Pensii Publice cu privire la modul în care aceasta interpretează şi aplică dispoziţiile art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 cu referire specială la judecătorii Curţii Constituţionale care au împlinit vârsta de pensionare după încetarea mandatului de judecător al Curţii Constituţionale.
Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 432 din 31 ianuarie 2013, Casa Naţională de Pensii Publice a arătat că, potrivit art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "au dreptul la pensie de serviciu persoanele care, la data pensionării, îndeplinesc cumulativ:
- condiţiile de pensionare prevăzute de legea-cadru care reglementează condiţiile de pensionare prevăzute în sistemul public;
- calitatea de judecător al Curţii Constituţionale la data solicitării pensiei de serviciu.
Afirmaţiile de mai sus sunt susţinute de însuşi textul articolului în discuţie care reglementează printre altele şi modul de calcul al pensiei de serviciu, respectiv «80% din indemnizaţia lor brută lunară», care nu poate fi alta decât cea pe care o încasează în luna pensionării".
În consecinţă, "acest articol se referă la acei judecători ai Curţii Constituţionale care sunt în activitate la data solicitării pensiei. Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea pensiei şi în situaţia celor care şi-au încetat mandatul, ar fi reglementat şi baza de calcul care se utilizează la stabilirea pensiei.
Această ultimă categorie nemaiavând statutul de judecător al Curţii Constituţionale nu mai beneficiază de indemnizaţia proprie brută lunară la care face trimitere teza întâi a art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi, în consecinţă, pensia de serviciu nu mai poate fi calculată".
La răspunsul Casei Naţionale de Pensii Publice au fost anexate Adresa nr. 36.269/2009, transmisă acesteia de către Ministerul Justiţiei, prin care s-a arătat că "pentru a beneficia de pensia de serviciu trebuie ca solicitantul să aibă la data pensionării calitatea de judecător al Curţii Constituţionale (indiferent de vechimea în magistratură) şi limita de vârstă stabilită de Legea nr. 19/2000 ", precum şi Adresa nr. 7.803 din 26 mai 2009, transmisă la solicitarea acesteia de către Curtea Constituţională - Cabinet secretar general în privinţa soluţionării unei cereri de pensionare a domnului Ioan Muraru.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, informaţiile comunicate de Casa Naţională de Pensii Publice, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. În realitate, critica de neconstituţionalitate vizează numai art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992, text introdus în Legea nr. 47/1992 prin art. I pct. 43 din Legea nr. 232/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea, prin prezenta decizie, urmează a se pronunţa asupra acestui text de lege, care are următorul cuprins: "(2) Judecătorii Curţii Constituţionale, la data pensionării sau recalculării pensiilor anterior stabilite, beneficiază de pensie de serviciu egală cu 80% din indemnizaţia lor brută lunară. [...]".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. În realitate, Avocatul Poporului, pe calea unui control abstract de constituţionalitate, nu urmăreşte constatarea neconstituţionalităţii în ansamblu a dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aşa cum pare a rezulta din ultima frază a excepţiei formulate, ci solicită Curţii Constituţionale mai degrabă pronunţarea unei decizii sub rezervă de interpretare în sensul stabilirii înţelesului constituţional al textului de lege criticat şi al excluderii din sfera de aplicare a legii a unui/unei înţeles/interpretări neconstituţional/neconstituţionale.
2. Solicitarea Avocatului Poporului are în vedere faptul că textul în cauză este susceptibil de a fi interpretat în mod neconstituţional, fără a se indica însă o anumită practică administrativă sau judecătorească care ar fi achiesat unei interpretări neconstituţionale. De aceea, pentru a lămuri această problemă, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate informaţii suplimentare de la Casa Naţională de Pensii Publice în privinţa modului în care aceasta interpretează şi aplică dispoziţiile art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 cu referire specială la judecătorii Curţii Constituţionale care au împlinit vârsta de pensionare după încetarea mandatului de judecător al Curţii Constituţionale.
Potrivit practicii acesteia, textul criticat se referă numai la acei judecători ai Curţii Constituţionale care sunt în activitate la data solicitării pensiei, astfel încât judecătorii Curţii Constituţionale care au îndeplinit condiţiile de pensionare după încetarea mandatului nu pot beneficia de pensie de serviciu.
Curtea reţine că, în sensul celor susţinute de Casa Naţională de Pensii Publice, sunt şi dispoziţiile art. 26 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 3 noiembrie 2005. Potrivit acestui text legal, "Beneficiază de pensie de serviciu în condiţiile Legii nr. 47/1992, republicată, persoanele care au calitatea de judecător al Curţii Constituţionale la data pensionării sau a recalculării pensiei, indiferent de vechimea în magistratură, numai dacă îndeplinesc condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare".
De altfel, şi anterior apariţiei hotărârii Guvernului sus menţionate, prin art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 263/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 12 aprilie 2005, s-a prevăzut că "Singura condiţie pentru a beneficia de pensie de serviciu în condiţiile Legii nr. 47/1992, republicată, o reprezintă calitatea de judecător al Curţii Constituţionale la data pensionării sau recalculării pensiei, indiferent de vechimea în magistratură".
3. Aşadar, Curtea constată că interpretarea pretins neconstituţională are o persistenţă în timp, fiind aplicată în mod continuu de autorităţile administrative cu competenţe în domeniu după anul 2005.
În aceste condiţii se ridică problema dacă aspectele criticate sunt chestiuni care ar putea fi soluţionate pe calea contenciosului administrativ, prin formularea unei plângeri potrivit art. 7 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, text în accepţiunea căruia "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând". De asemenea, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".
Raportat la această problemă, Curtea constată că o asemenea practică administrativă este obiectivarea conţinutului normativ al legii (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011), aceasta din urmă dând posibilitatea unei atari interpretări. Actul de reglementare secundară prin conţinutul său nu excedează celui al legii, ci se încadrează în limitele ei. În aceste condiţii, pe calea unei acţiuni în contencios administrativ nu s-ar ajunge la anularea actului administrativ cu caracter normativ, întrucât acesta reprezintă aplicarea uneia dintre interpretările ce se pot aduce conţinutului normativ al legii.
Contestarea art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 la Curtea Constituţională sub aspectul interpretării ce se poate aduce textului în cauză este calea necesar a fi urmată pentru a se elimina interpretările neconstituţionale ale acestuia. Simpla contestare pe calea contenciosului administrativ a actului administrativ cu caracter normativ nu ar fi fost de natură să determine eliminarea acestuia din dreptul pozitiv, interpretarea pretins neconstituţională a legii fiind cea pe care se întemeiază o asemenea reglementare secundară.
Aşadar, controlul constituţionalităţii textului criticat în interpretarea dată de autorităţile administrative nu este de natură a încălca competenţa instanţelor judecătoreşti de control al legalităţii actelor administrative. Instanţele de contencios administrativ nu au competenţa de a controla constituţionalitatea hotărârii Guvernului, ci doar legalitatea acesteia, întrucât actul de reglementare secundară este dat în aplicarea legii, ea organizând executarea legilor [art. 108 alin. (2) din Constituţie]. În consecinţă, în aplicarea unei legi neconstituţionale se poate adopta un act secundar legal, dar care este, în esenţă, neconstituţional. Doar constatând neconstituţionalitatea legii sau a unei interpretări a acesteia, actul secundar îşi încetează efectele (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, prin care instanţa constituţională a statuat expressis verbis că "lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora").
Nu se poate susţine nici că instanţa constituţională ar încălca, printr-o decizie sub rezervă de interpretare, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, întrucât Curtea Constituţională nu alege aplicarea unei interpretări constituţionale din două sau mai multe asemenea, ci va elimina interpretarea neconstituţională, interpretare pe care nicio instanţă judecătorească nu o va mai aplica.
4. În aceste condiţii, Curtea constată că din conţinutul normativ al art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 reies următoarele aspecte:
- dacă judecătorul Curţii Constituţionale la data numirii sale deţine calitatea de pensionar, pensia sa se va recalcula odată cu începerea mandatului său. În acest sens, legea este explicită, prevăzând recalcularea pensiilor anterior stabilite;
- dacă judecătorul Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de pensionare în cursul exercitării mandatului său, va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992;
- dacă un fost judecător al Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de pensionare la un moment ulterior încheierii mandatului său, la data pensionării, va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992.
Rezultă că în ultimele două cazuri nu este vorba de nicio obligaţie a autorităţilor publice competente să recalculeze o pensie anterior stabilită, ci textul de lege impune obligaţia acestora de a stabili, în mod direct, în persoana judecătorului Curţii Constituţionale, independent de existenţa unui mandat în curs sau încheiat, a unei pensii de serviciu.
5. Pe baza analizei textului de lege rezultă că beneficiul pensiei de serviciu se acordă pentru calitatea de judecător al Curţii Constituţionale, indiferent de momentul pensionării persoanei care deţine sau a deţinut această calitate.
În aceste condiţii, diferenţierea făcută, printr-o interpretare care are în vedere numai momentul împlinirii vârstei de pensionare în timpul mandatului, creează o discriminare evidentă între persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică.
Aşadar, interpretarea dată textului de lege în sensul că un fost judecător al Curţii Constituţionale, dacă îndeplineşte condiţiile de pensionare la un moment ulterior încheierii mandatului său, nu va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 este neconstituţională, întrucât vizează aplicarea unui tratament juridic diferenţiat unei persoane (fost judecător al Curţii Constituţionale) aflate într-o situaţie juridică identică cu a altei persoane (judecător în funcţie al Curţii Constituţionale). În aceste condiţii, Curtea constată că o atare interpretare este contrară art. 16 din Constituţie şi, excedând cadrului constituţional, urmează a fi exclusă de la aplicare.
6. În consecinţă, având în vedere faptul că textul de lege criticat permite o modalitate de interpretare conformă Constituţiei (a se vedea Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012), Curtea constată că art. 71 alin. (2) teza întâi este constituţional în măsura în care se aplică judecătorilor Curţii Constituţionale care au exercitat această funcţie, indiferent de data pensionării.
7. Curtea constată că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie, referitor la judecătorii Curţii Constituţionale care au îndeplinit condiţiile de pensionare sau au solicitat acordarea pensiei de serviciu la un moment ulterior încetării funcţiei, urmează a se aplica de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii şi casele sectoriale de pensii, numai de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care, eventual, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii.
8. În fine, Curtea reţine că puterea de lucru judecat ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile art. 71 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică judecătorilor Curţii Constituţionale care au exercitat această funcţie, indiferent de data pensionării.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
