Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 162 din 10 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 110^1 alin. 1 teza finala din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 3 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110^1 alin. 1 teza finalã din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristina Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales Adrian Ioan Sas din cadrul Baroului Braşov, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei aratã cã dispoziţiile art. 110^1 alin. 1 teza finalã din Codul penal contravin art. 16 din Constituţie şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 341/1372/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 110^1 alin. 1 teza finalã din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristina Mirela Apostu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, deoarece inculpatul condamnat în stare de minorat la o pedeapsã cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei şi care a împlinit vârsta de 18 ani este, spre deosebire de inculpatul major, supus unor mãsuri de supraveghere ori este obligat sã respecte cerinţele prevãzute în art. 86^3 din Codul penal referitoare la mãsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece principiul egalitãţii în drepturi în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile obiectiv diferite justificã, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin apãrãtorul ales, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 110^1 alin. 1 teza finalã din Codul penal referitoare la Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 110^1 alin. 1 teza finalã: "O datã cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 110, instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arãtate în art. 103, putând stabili, totodatã, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevãzute în art. 103 alin. 3, iar dupã împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de cãtre acesta a mãsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevãzute în art. 86^3."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate dispun, în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar, cu privire la instituirea unor obligaţii care, dupã împlinirea vârstei de 18 ani, cad în sarcina condamnatului în minorat. Faptul cã, în conformitate cu acest text legal, dispoziţiile art. 86^3 din Codul penal sunt aplicabile, dupã majorat, şi infractorilor minori nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor constituţionale care consacrã principiul egalitãţii în drepturi. Aşa cum se poate observa, art. 110^1 alin. 1 din Codul penal face parte din titlul V al Codului penal, "Minoritatea", titlu ce cuprinde dispoziţii instituite de legiuitor tocmai în considerarea situaţiei speciale a minorului, rãspunderea penalã a acestuia având o serie de particularitãţi care vizeazã, în principal, reducerea pedepsei şi creşterea eficienţei mãsurilor educative pentru reformarea socialã a individului. Aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor art. 86^3 din Codul penal în situaţia suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control, în cazul infractorilor minori, se realizeazã fãrã nicio discriminare, în contextul regimului juridic de favoare reglementat de legiuitor în considerarea situaţiei juridice speciale a categoriei de infractori menţionate, neputându-se pune semnul egalitãţii între condamnaţii majori şi cei minori.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110^1 alin. 1 teza finalã din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristina Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
