Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 161 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 3 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.709/108/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.709/108/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin impunerea unui anumit numãr de studenţi în grupã, nu se asigurã calitatea în învãţãmânt, deoarece calitatea învãţãmântului este datã de calitatea resurselor umane implicate, de baza materialã şi de nivelul pregãtirii didactice a absolvenţilor. Calitatea prestaţiei unui cadru didactic nu este datã de numãrul de studenţi, ci, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 30/1998, de calificarea profesionalã, experienţa didacticã şi seriozitatea cu care fiecare profesor îşi realizeazã menirea. Restricţia prevãzutã de textul criticat nu ar trebui aplicatã tuturor universitãţilor din ţarã, deoarece dezvoltarea, dotarea materialã şi umanã a acestora diferã. Astfel ar trebui lãsatã la latitudinea universitãţii, în baza autonomiei universitare garantate de Constituţie, alegerea numãrului de studenţi ai grupei de studii şi ai subgrupei de studii pentru aplicaţii şi lucrãri practice. De asemenea, textul criticat contravine şi prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã, deşi Legea fundamentalã a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare fãrã sã defineascã aceastã noţiune, autonomia universitarã nu înseamnã independenţa instituţiilor de învãţãmânt superior. De asemenea, acest principiu nu implicã existenţa unei autonomii de reglementare şi de decizie a instituţiilor de învãţãmânt superior în afara cadrului legal, în condiţiile în care art. 32 alin. (5) din Legea fundamentalã dispune cã învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în condiţiile legii. În acest context, rezultã cã legiuitorul constituant a lãsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare şi condiţiile în care aceasta se exercitã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu urmãtorul conţinut: "Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de senatele universitare, la propunerea consiliilor facultãţilor, în urmãtoarele condiţii:
a) în învãţãmântul universitar: grupa de studii cuprinde în medie 20 de studenţi, dar nu mai puţin de 13 şi nu mai mult de 25; subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrãri practice cuprinde în medie 10 studenţi, dar nu mai puţin de 7 şi nu mai mult de 13;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (6) referitoare la autonomia universitarã.
Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011 a fost publicatã Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Potrivit art. 361 alin. (2), la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 1/2011 se abrogã Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. De asemenea, potrivit art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, aceasta intrã în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Referitor la modul de calcul al termenului de intrare în vigoare, Curtea reţine cã, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, "Termenul de 3 zile se calculeazã pe zile calendaristice, începând cu data publicãrii în Monitorul Oficial al României, şi expirã la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare". De asemenea, Curtea constatã cã regulile aplicabile modului de calcul al termenului de 3 zile se aplicã mutatis mutandis tuturor termenelor de intrare în vigoare prevãzute de legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare. Aşa fiind, Curtea constatã cã termenul de 30 de zile prevãzut pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 a expirat la ora 24,00 a zilei de 8 februarie 2011, legea educaţiei naţionale intrând în vigoare la data de 9 februarie 2011. Astfel, Curtea constatã cã apariţia noii legi a educaţiei nu are nicio înrâurire asupra prezentei excepţii de neconstituţionalitate, obiectul acesteia constituindu-l dispoziţiile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, referitor la principiul autonomiei universitare reglementat de dispoziţiile constituţionale ale art. 32 alin. (6), Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în privinţa unor probleme ridicate de acest concept. Astfel, prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 21 februarie 2005, Curtea a reţinut cã Legea fundamentalã a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare, fãrã sã defineascã însã aceastã noţiune, de unde, vãzând şi prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol, în conformitate cu care învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în condiţiile legii, rezultã cã legiuitorul constituant a lãsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare şi condiţiile în care aceasta se exercitã.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, Curtea a statuat, referitor la critica privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 32 alin. (6), cã principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentã a dreptului la învãţãturã. Acest principiu presupune un conţinut vast, ce include normele, procedurile şi standardele interne ale fiecãrei universitãţi, cu respectarea limitelor impuse de legislaţia în vigoare, prin care acestea tind sã defineascã şi sã individualizeze rolul lor în cadrul comunitãţii. Autonomia universitarã se poate exercita doar cu condiţia asumãrii rãspunderii publice, care obligã orice instituţie de învãţãmânt superior sã asigure eficienţã managerialã.
De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţionalã a constatat cã autonomia universitarã presupune respectarea standardelor legale de calitate, şi nu a standardelor proprii. Nimic nu împiedicã instituţiile furnizoare de educaţie ca, în condiţiile legii, sã îşi diversifice specializãrile ori oferta educaţionalã şi sã instituie standarde proprii de calitate superioarã celor legale, fãrã sã contravinã acestora.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constatã cã stabilirea prin textul criticat a numãrului minim/maxim de studenţi ce pot face parte din formaţiunile de studiu (grupa de studii; subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrãri practice) nu contravine principiului autonomiei universitare. Este adevãrat cã principiul autonomiei universitare dã dreptul comunitãţii universitare sã îşi stabileascã misiunea proprie, strategia instituţionalã, structura, activitãţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, dar toate acestea trebuie realizate cu respectarea strictã a legislaţiei în vigoare, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.709/108/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
