Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 161 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 si art. 39 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 şi art. 39 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "For" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 12.895/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 675D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, raportându-se la art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.075 din 17 noiembrie 2009, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 este neîntemeiatã. Astfel, dupã opinia sa, nu se poate spune cã existã egalitate între diversele categorii de creditori, legiuitorul optând sã protejeze atitudinea diligentã a creditorilor care au obţinut garantarea creanţelor lor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 12.895/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 şi art. 39 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "For" - S.R.L. din Satu Mare într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva unei sentinţe comerciale pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã reglementãrile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, ca urmare a suspendãrii de drept a tuturor acţiunilor judiciare în care figureazã ca pârât debitorul împotriva cãruia s-a deschis procedura insolvenţei, se restrânge accesul liber la justiţie.
Faptul cã Legea nr. 85/2006 îi creeazã creditorului posibilitatea de a-şi înscrie creanţa la masa credalã, sub iminenţa contestãrii ei de cãtre debitor şi a soluţionãrii propriei contestaţii de cãtre judecãtorul-sindic în regim de urgenţã, fãrã administrarea de probe, printr-o hotãrâre globalã pentru toţi titularii de contestaţii, nu rãspunde cerinţelor unui proces echitabil desfãşurat dupã procedura de drept comun - caracterizat prin asigurarea tuturor garanţiilor procesuale.
Având în vedere cã activitatea judecãtorului-sindic are, în principal, trãsãturile unei activitãţi manageriale şi abia în plan secund se circumscrie riguros normelor procesuale, se ajunge la încãlcarea dreptului la un proces echitabil. De asemenea, autorul excepţiei mai aratã cã mãsura suspendãrii de drept a acţiunilor judiciare pendinte şi trimiterea creditorului în faţa judecãtorului-sindic încalcã fãţiş principiul egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei are drept finalitate protecţia debitorului ajuns în stare de insolvenţã în faţa creditorilor sãi, respectiv a tendinţei legitime a acestora de a-şi recupera creanţele.
Aşadar, legea consacrã inegalitatea de tratament între creditor - persoanã fizicã sau juridicã de bunã-credinţã care a respectat legea şi, dupã caz, clauzele contractuale, oprit însã prin dispoziţiile art. 36 din Lege sã obţinã un titlu executoriu printr-o hotãrâre judecãtoreascã, şi debitor persoanã fizicã sau juridicã de rea-credinţã care prin abuz sau lipsã de diligenţã, încãlcând reglementãrile legale sau, dupã caz, clauzele contractuale, şi-a gestionat necorespunzãtor afacerile, cu grave consecinţe asupra situaţiei economico-financiare a partenerilor contractuali.
Pe de altã parte, legea consacrã punerea pe picior de egalitate a creditorilor ale cãror creanţe garantate rezultã dintrun titlu cu cei care se înscriu la masa credalã printr-o simplã declaraţie depusã în faţa administratorului judiciar.
În viziunea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, unul dintre corectivele esenţiale ce ar putea fi aduse textelor criticate ar putea fi, în primul rând, continuarea judecãrii acţiunilor pendinte de cãtre instanţele învestite, conform procedurii de drept comun, concomitent cu înregistrarea provizorie, din oficiu, a creanţelor ce formeazã obiectul judecãţii, cu excepţia cazurilor în care debitorul recunoaşte creanţa în faţa judecãtorului-sindic.
În al doilea rând, s-ar impune a se da creanţelor constatate printr-un titlu executoriu constituit prin hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã pânã la data deschiderii procedurii insolvenţei tratamentul juridic prevãzut de art. 39 referitor la creanţele garantate prin ipotecã, gaj etc.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 şi art. 39 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 36: "De la data deschiderii procedurii se suspendã de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau mãsurile de executare silitã pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.";
- Art. 39: "(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecã, gaj sau altã garanţie realã mobiliarã ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecãtorului-sindic ridicarea suspendãrii prevãzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediatã, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor art. 116-118 şi cu condiţia achitãrii din preţ a cheltuielilor prevãzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra cãruia poartã garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre urmãtoarele situaţii:
A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinatã de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperitã de valoarea totalã a creanţelor şi a pãrţilor de creanţe garantate cu acel obiect:
a) obiectul garanţiei nu prezintã o importanţã determinantã pentru reuşita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separatã, valoarea bunurilor rãmase nu se diminueazã;
B. atunci când nu existã o protecţie corespunzãtoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza:
a) diminuãrii valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta sã sufere o diminuare apreciabilã;
b) diminuãrii valorii pãrţii garantate dintr-o creanţã cu rang inferior, ca urmare a acumulãrii dobânzilor, majorãrilor şi penalitãţilor de orice fel la o creanţã garantatã cu rang superior;
c) lipsei unei asigurãri a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorãrii.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. B, judecãtorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendãrii formulatã de creditor, dacã administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor mãsuri menite sã ofere protecţie corespunzãtoare creanţei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plãţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuãrii valorii obiectului garanţiei ori a valorii pãrţii garantate dintr-o creanţã cu rang inferior;
b) efectuarea de plãţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorãrilor şi penalitãţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii pãrţii garantate dintr-o creanţã cu rang inferior;
c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendãrii, trebuie sã facã dovada faptului prevãzut la alin. (1) lit. A.b), rãmânând debitorului/administratorului sau altei pãrţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a statuat cã mãsura stabilitã prin textul de lege criticat se justificã prin natura specialã a procedurii prevãzute de Legea nr. 85/2006, procedurã care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun sã îşi poatã valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţã.
În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursualã prevãzutã de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credalã, fapt ce ar face imposibilã evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidãrii.
Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedicã pentru creditori de a acţiona în vederea realizãrii drepturilor lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul creanţelor împotriva debitorului, sã participe la procedura insolvenţei pentru acoperirea creanţelor.
Prin urmare, Curtea a constatat cã art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu aduce vreo restrângere exerciţiului dreptului de valorificare a creanţei.
De asemenea, Curtea nu a putut reţine nici criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.
În primul rând, Curtea a avut în vedere faptul cã, în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legãturã cu acestea, se observã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã, iar situaţia specificã avutã în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedurã speciale. Acest fapt nu înseamnã însã cã nu se asigurã o garanţie efectivã drepturilor creditorilor.
În al doilea rând, Curtea a reţinut cã dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referã art. 36 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, aceste termene încep sã curgã din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei.
Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenţei, creditorul sã nu-şi mai poatã recupera creanţa are ca temei lipsa de diligenţã a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privitã ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotãrârilor instanţei de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Curtea constatã cã acestea nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate. Faptul cã legiuitorul a permis, în anumite condiţii, creditorilor titulari ai unor creanţe garantate cu ipotecã, gaj sau altã garanţie realã mobiliarã ori drept de retenţie de orice fel sã solicite judecãtorului-sindic ridicarea suspendãrii prevãzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediatã, în cadrul procedurii, nu are semnificaţia unui tratament discriminatoriu faţã de ceilalţi creditori. Creditorii prevãzuţi la art. 39 din Legea nr. 85/2006 se aflã într-o situaţie juridicã diferitã, situaţie generatã de diligenţa de care au dat dovadã în garantarea creanţelor lor. Principiul egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, astfel încât legiuitorul, în considerarea situaţiei specifice a acestor categorii de creditori poate prevedea un tratament diferenţiat privind creanţele acestora.
De asemenea, în ceea ce priveşte critica referitoare la tratamentul diferit al creditorilor şi debitorilor, Curtea constatã cã aceştia se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce a condus la acest tratament juridic diferit, având în vedere drepturile şi obligaţiile lor, precum şi poziţia lor procesualã care sunt diferite.
Referitor la celelalte critici ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 şi art. 39 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "For" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 12.895/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
