Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 161 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 10 lit. b) si c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Antonia Constantin - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rico Servicom" - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.583/300/2006, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rico Servicom" - R.L. din Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine urmãtoarele: - dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul avea obligaţia de a consacra sancţiunea prin lege, iar nu printr-o ordonanţã; - dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9), precum şi ale art. 136 alin. (6). În acest sens, apreciazã cã se aduce o gravã atingere dreptului de proprietate, precum şi prezumţiei de dobândire licitã a bunurilor, prin instituirea unei prezumţii "absolute de ilegalitate" asupra provenienţei unor sume de bani. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, şi a celor ale art. 10 lit. b) şi c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi ale <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - <>Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "Prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate."; - <>Art. 10 lit. b) şi c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 : "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:[...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative; c) emiterea bonului fiscal fãrã ca acesta sã conţinã toate datele prevãzute la art. 4 alin. (1)"; - Art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 : "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã agenţilor economici, cu excepţia celor prevãzute la lit. d), astfel: a) faptele prevãzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţioneazã cu amendã de la 20 milioane lei la 40 milioane lei; b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 80 milioane lei la 400 milioane lei; [...] (3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii agenţilor economici, potrivit art. 14." Autoarea excepţiei susţine, pe de o parte, cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii, iar, pe de altã parte, cã prevederile art. 10 lit. b) şi c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi ale <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9) privind dreptul de proprietate privatã, precum şi celor ale art. 136 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. Prevederile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele privind impozite, taxe şi alte contribuţii, invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 228 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005, Curtea Constituţionalã, respingând o excepţie cu acelaşi obiect şi întemeiatã tot pe invocarea pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, a reţinut cã, "deşi, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru sãvârşirea contravenţiilor nu are aceeaşi semnificaţie cu stabilirea impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, în sensul textului constituţional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu şi prestabilit. În cazul amenzilor, baza legalã a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsã în <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , potrivit cãreia «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat», precum şi dispoziţiile din anexa nr. 1 la <>Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziţii care prevãd, la «diverse venituri», cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi şi din alte sancţiuni aplicate, potrivit dispoziţiilor legale. Spre deosebire de plata impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, a cãrei obligaţie constituţionalã a cetãţenilor este prevãzutã de art. 56 din Constituţie, în sensul cã aceştia contribuie prin impozite şi taxe la finanţarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevãzute de art. 139 alin. (1) din Constituţie; ea nu este o sursã de venit dacã legea este respectatã, ceea ce reprezintã situaţia normalã, dezirabilã. Specificul derivã din caracterul de sancţiune al amenzii, de consecinţã a încãlcãrii unei norme legale prin sãvârşirea unei contravenţii. Faptul generator al raportului juridic al obligaţiei de platã a amenzii îl constituie comiterea contravenţiei". Soluţia Curţii Constituţionale în cauza respectivã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã. II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , se constatã cã acestea au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, şi <>Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Curtea Constituţionalã a statuat cã aceste texte de lege sunt constituţionale. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţã, cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate reprezintã norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã. Curtea a mai constatat cã textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fiind deci în deplinã concordanţã cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei. Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rico Servicom" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
