Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 161 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 14 mai 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ştefan Panaitescu în Dosarul nr. 8.671/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de Casa de Asigurãri de Sãnãtate Bihor prin care solicitã comunicarea unei copii de pe excepţia de neconstituţionalitate "pentru a cunoaşte motivele de fapt şi de drept pe care se bazeazã", precum şi acordarea unui nou termen de judecatã pentru a-şi putea prezenta susţinerile faţã de excepţia invocatã.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu amânarea cauzei şi acordarea unui nou termen de judecatã, dar se opune comunicãrii unei copii de pe excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea, luând în considerare cererea depusã la dosar de partea Casa de Asigurãri de Sãnãtate Bihor, precum şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public, constatã cã partea Casa de Asigurãri de Sãnãtate Bihor a avut posibilitatea de a lua la cunoştinţã motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã, aceasta din urmã nefiind obligatã sã comunice pãrţilor copii de pe actele aflate la dosar.
Având în vedere cã cererea de amânare depusã la dosar de Casa de Asigurãri de Sãnãtate Bihor nu a fost temeinic motivatã, Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare astfel cum a fost motivatã şi trece la judecarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã exceptãrile de la plata contribuţiei de asigurãri sociale pentru anumite categorii de persoane au fost instituite în considerarea situaţiei speciale în care se gãsesc acestea, fãrã ca dispoziţiile criticate sã contravinã art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.671/CA/2003, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Ştefan Panaitescu în cadrul unui litigiu de asigurãri sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţia legalã criticatã este discriminatorie, deoarece exclude de la beneficiul asigurãrilor de sãnãtate fãrã plata contribuţiei persoanele persecutate în trecut din motive etnice, beneficiare ale drepturilor prevãzute în <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 . Considerã cã aceastã dispoziţie legalã încalcã principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, republicatã, precum şi interdicţia discriminãrii, prevãzutã de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 le acordã persoanelor sus-menţionate dreptul la asistenţã medicalã gratuitã, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 nu le acordã beneficiul asigurãrilor de sãnãtate fãrã plata contribuţiei.
Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia ridicatã este întemeiatã, deoarece textul de lege criticat "conţine o dispoziţie discriminatorie, în raport cu prevederile constituţionale, între subiecţii de drept care beneficiazã de mãsurile reparatorii prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 şi <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 ", condiţionând beneficiul asigurãrii de sãnãtate de nerealizarea altor venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât tratamentul juridic diferit aplicabil persoanelor prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 are o justificare obiectivã şi rezonabilã. Aratã, în acest sens, cã "persoanele care beneficiazã de asigurare fãrã plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate nu realizeazã alte venituri în afarã de cele provenite din drepturile bãneşti acordate de legile speciale, precum şi de cele provenite din pensii". Astfel, legiuitorul, în mod justificat, "a optat ca în cadrul politicii de protecţie socialã sã condiţioneze scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate de veniturile realizate de aceste persoane".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002), dispoziţii modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 48/2003 privind unele mãsuri în vederea întãririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei utilizãrii fondurilor în sistemul sanitar, precum şi modificarea unor acte normative (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003), având în prezent urmãtorul cuprins:
- Art. 6 alin. (1) lit. c): "Urmãtoarele categorii de persoane beneficiazã de asigurare, fãrã plata contribuţiei: [...]
c) persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, republicatã, prin <>Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, precum şi persoanele prevãzute la <>art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã nu realizeazã alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
De asemenea, în motivarea excepţiei se susţine şi încãlcarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cãrora: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , cu modificãrile ulterioare, vizeazã anumite categorii de cetãţeni, prevãzute de patru legi speciale (<>Decretul-lege nr. 118/1990 , <>Legea nr. 44/1994 , <>Legea nr. 309/2002 şi <>Legea nr. 42/1990 ), cãrora, prin aceste legi, li s-au acordat unele drepturi bãneşti. Pentru aceste categorii de cetãţeni se asigurã beneficiul asigurãrilor de sãnãtate fãrã plata contribuţiei, dar cu condiţia sã nu realizeze alte venituri în afarã de cele provenite din ajutoarele bãneşti acordate, precum şi de cele provenite din pensii.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999), la care face referire autorul excepţiei, a modificat iniţial <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998), cu modificãrile ulterioare. Prin <>Legea nr. 189/2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000), <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 i s-a modificat denumirea, devenind "Ordonanţa privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice". Ulterior, aceasta a mai fost modificatã şi completatã, iar, în prezent, <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, are urmãtorul conţinut: "Beneficiazã de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetãţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dupã cum urmeazã:
a) a fost deportatã în ghetouri şi lagãre de concentrare din strãinãtate;
b) a fost privatã de libertate în locuri de detenţie sau în lagãre de concentrare;
c) a fost refugiatã, expulzatã sau strãmutatã în altã localitate;
d) a fãcut parte din detaşamentele de muncã forţatã;
e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
f) este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacã ulterior nu s-a recãsãtorit."
Ca şi în cazul instituirii oricãrei obligaţii legale, la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate, Curtea reţine cã legiuitorul este suveran în a stabili anumite excepţii pentru situaţii speciale, cum ar fi scutiri sau alte facilitãţi. În baza acestui drept exclusiv, ca excepţii de la regula generalã privind plata contribuţiei menţionate mai sus, legiuitorul a stabilit în <>art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 anumite categorii de persoane, aflate în situaţii speciale concret determinate, care pot beneficia de asigurãri sociale de sãnãtate fãrã obligaţia de a plãti contribuţia aferentã, cum ar fi cele prevãzute la lit. c) a alin. (1) al art. 6, adicã persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin anumite legi speciale.
De asemenea, Curtea constatã cã legiuitorul are opţiunea liberã în a stabili condiţiile în care aceste excepţii pot fi aplicate, cum ar fi condiţia potrivit cãreia persoanele exceptate de la plata contribuţiei de asigurãri sociale nu pot beneficia de aceastã facilitate dacã realizeazã şi alte venituri în afarã de cele provenite din ajutoarele bãneşti acordate, precum şi de cele provenite din pensii. Astfel, este evident cã persoanele care realizeazã venituri din alte surse suplimentare (cum ar fi veniturile obţinute din activitatea de întreprinzãtor, asociaţi sau acţionari la societãţi comerciale, salariul obţinut pentru munca depusã şi altele similare) se aflã într-o situaţie diferitã faţã de persoanele ale cãror venituri provin doar din ajutoarele bãneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii, persoane faţã de care se justificã în mod obiectiv şi raţional aplicarea unui tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile sociale de sãnãtate.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, în concordanţã şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cazul "Marckx împotriva Belgiei", 1979), situaţia obiectiv şi rezonabil diferitã în care se aflã anumite categorii de persoane justificã tratamentul juridic diferenţiat, fãrã a leza principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã garantarea dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, prevãzutã pentru toate categoriile de persoane la art. 34 alin. (1) din Constituţie, republicatã, nu înseamnã scutire de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate, sistem care trebuie susţinut cu mijloace financiare corespunzãtoare.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului potrivit cãrora dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 şi ale art. 20 alin. (2), Curtea constatã cã aceastã criticã nu poate fi reţinutã, nereţinându-se încãlcarea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ştefan Panaitescu în Dosarul nr. 8.671/CA/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 aprilie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
