Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 160 din 8 februarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 160 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 17 martie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ilie Obrijan în Dosarul nr. 6.884/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
    La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.884/299/2010, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ilie Obrijan.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege ce face obiectul excepţiei încalcã principiul publicitãţii, al contradictorialitãţii şi al oralitãţii dezbaterilor, fiind "anacronic în condiţiile în care aceste principii constituie tocmai regulile esenţiale care determinã structura internã a procesului penal şi îi dau acestuia fizionomia sa generalã".
    Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
    În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în considerentele încheierii de sesizare, se reţine cã, "deşi petentul invocã neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedurã penalã, instanţa constatã cã, în fapt, acesta contestã procedura de soluţionare în cursul judecãţii a cererii de recuzare, prevãzutã, ca atare, de dispoziţiile art. 52 din Codul de procedurã penalã", astfel încât acest din urmã text de lege face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care este sesizatã Curtea Constituţionalã.
    Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
    - art. 52: "Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţã secretã, fãrã participarea celui ce declarã cã se abţine sau care este recuzat.
    Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere.
    Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevãzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arãtate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
    În caz de admitere a abţinerii sau a recuzãrii, se va stabili în ce mãsurã actele îndeplinite ori mãsurile dispuse se menţin.
    Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzãrii nu se poate alcãtui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se soluţioneazã de instanţa ierarhic superioarã. În cazul în care gãseşte întemeiatã abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzãrii, nu se poate alcãtui completul de judecatã la instanţa competentã sã soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioarã desemneazã pentru judecarea cauzei o instanţã egalã în grad cu instanţa în faţa cãreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea.
    Este inadmisibilã recuzarea judecãtorului chemat sã decidã asupra recuzãrii.
    Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei cãi de atac."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti. Se invocã, de asemenea, dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care interzic privarea de libertate pentru datorii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã prevederile art. 52 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 21 şi 24 din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 380 din 25 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 22 aprilie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate în prezenta cauzã, reţinând cã reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri, iar normele criticate dau expresie acestei preocupãri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, examinarea cererii de recuzare se face "de îndatã", iar pãrţile sunt ascultate numai "dacã se gãseşte necesar", în vederea împiedicãrii tergiversãrii soluţionãrii cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulatã. Curtea a reţinut, totodatã, cã normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca în tot cursul procesului sã fie asistatã de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrãdit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a prevederilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare.
    În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care interzic privarea de libertate pentru datorii, invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia, se constatã cã nu au incidenţã în cauzã.

    Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ilie Obrijan în Dosarul nr. 6.884/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Prim-magistrat-asistent,
                                 Marieta Safta

                                      ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016