Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 160 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) si art. 73 pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) şi art. 80 pct. 1 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "3P Construct" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 10.926/325/2010 al Judecătoriei Timişoara. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 318D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.926/325/2010, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) şi art. 80 pct. 1 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "3P Construct" - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect plângere contravenţională.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că dispoziţiile art. 4 lit. p) sunt neconstituţionale în măsura în care se poate considera ca zonă destinată folosinţei publice un spaţiu proprietate privată pentru care, în conformitate cu prevederile art. 6 din lege, este necesar obţinerea unui acord din partea autorităţilor administraţiei publice locale. Obligaţia obţinerii unui acord din partea autorităţilor administraţiei publice locale pentru a putea desfăşura activitatea de comerţ încalcă dreptul la muncă şi dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt contrare exigenţelor impuse de textele constituţionale invocate şi dispoziţiile art. 80 pct. 1 din Legea nr. 650/2002, care dau dreptul organelor administraţiei publice locale de a sancţiona faptele contravenţionale şi de a dispune suspendarea activităţii comerciale.
Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate definesc comerţul în zone publice, stabilesc condiţiile desfăşurării acestuia şi unele contravenţii, fără să instituie o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile legale contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, se arată că aplicarea şi executarea unei sancţiuni pecuniare, precum şi măsura confiscării unor bunuri sau valori, deşi determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu constituie totuşi o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private. De asemenea, stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerţului şi respectarea principiilor liberei concurenţe.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi din analiza prevederilor criticate, rezultă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică prevederile art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) şi art. 80 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002. După aprobarea ordonanţei, aceasta a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, art. 80 devenind art. 73. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) şi art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. Ordonanţa a fost aprobată prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.
Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 4 lit. p): "În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc astfel: [...]
p) comerţ în zone publice - activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor, desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice.";
- Art. 6 alin. (2): "Exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism.";
- Art. 73 pct. 1: "Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
1. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă:
a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică;
b) de la 500 lei la 1.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă medie;
c) de la 1.000 lei la 2.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mare;
d) de la 100 lei la 200 lei pentru comercianţii ambulanţi;
e) de la 500 lei la 1.000 lei pentru comercianţii care practică vânzări în afara spaţiilor comerciale şi pentru cei care practică vânzări directe;".
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) teza întâi referitor la munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p), Curtea constată că acestea nu fac decât să definească noţiunea de "comerţ în zone publice", fără a se putea susţine că acest text contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
În continuare, Curtea constată că, în ceea ce priveşte necesitatea obţinerii acordului autorităţilor administraţiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în vederea exercitării activităţii de comercializare în zone publice, prin Decizia nr. 821 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, a statuat că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, care prevăd această condiţie, sunt constituţionale.
Totodată, Curtea a statuat că principiul egalităţii "nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite" (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, prin ipoteză, condiţiile de exercitare a activităţilor comerciale variază de la o zonă la alta, în funcţie de o multitudine de factori diverşi ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în art. 7 din ordonanţă sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul criticat nu se eliberează. Este vorba despre situaţiile în care, prin exercitarea activităţii de comercializare în zone publice, se contravine planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi, despre cazurile în care se aduc prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu, precum şi de situaţiile în care exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate. În plus, Curtea a observat că eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonanţă se circumscrie principiului constituţional al autonomiei locale.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia sunt contrare exigenţelor impuse de textele constituţionale invocate şi dispoziţiile care dau dreptul organelor administraţiei publice locale de a sancţiona faptele contravenţionale şi de a dispune suspendarea activităţii comerciale, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Astfel, Curtea a statuat că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerţului şi respectarea principiilor liberei concurenţe.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine o reconsiderare a acestei jurisprudenţe, atât considerentele acelei decizii, cât şi soluţia pronunţată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) şi art. 73 pct. 1 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "3P Construct" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 10.926/325/2010 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
