Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 160 din 21 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignatie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 15 noiembrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicatã de Razvan Gheorghe Stoicovici în Dosarul nr. 250/1999 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile Razvan Gheorghe Stoicovici, Petre Cornel Lupu şi Societatea Comercialã "Amycom" - S.R.L., fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca asupra dispoziţiilor <>Legii nr. 178/1934 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin deciziile nr. 125/1999 şi nr. 75/2000, neintervenind elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 250/1999, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicatã de Razvan Gheorghe Stoicovici.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, care prevãd pentru infracţiunea sãvârşitã doua pedepse principale, închisoarea şi amenda, şi care totodatã interzic aplicarea circumstanţelor atenuante, sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, referitoare la legalitatea pedepselor. De aceea aceste dispoziţii trebuie sa fie considerate ca fiind abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. În notele depuse la dosarul cauzei autorul exceptiei menţioneazã obligaţia instanţei de a verifica dacã <>Legea nr. 178/1934 mai este sau nu în vigoare, deoarece, dacã legea nu mai este în vigoare, nu mai este posibila sesizarea Curţii Constituţionale, iar în ceea ce priveşte fapta sãvârşitã ar urma sa se facã schimbarea încadrãrii juridice a acesteia din infracţiunea prevãzutã la <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 în infracţiunea de abuz de încredere, prevãzutã la <>art. 213 din Codul penal. Numai dacã ar constata ca Legea nr. 178/1934 este neconstitutionala instanta ar urma sa sesizeze Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate, suspendand judecarea cauzei pana la soluţionarea exceptiei.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, retine ca <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 incrimineaza fapta de însuşire a bunurilor încredinţate în consignaţie sau de înstrãinare a acestora în alt mod ori în alte condiţii decât cele prevãzute în contract sau de nerestituire a bunurilor consignantului la cerere (pct. 1), precum şi fapta de nerestituire cãtre consignant a sumelor de bani obţinute drept preţ al bunurilor vândute, la termenul prevãzut la art. 19 din aceeaşi lege (pct. 2). În esenta, arata instanta, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 vizeazã legalitatea aplicãrii sancţiunii prevãzute de lege, care este dubla, închisoare şi amenda. În opinia instanţei aceasta nu contravine art. 23 alin. (9) din Constituţie şi corespunde art. 2 din Codul penal, privitor la legalitatea incriminãrii şi a pedepsei. Instanta afirma totodatã ca acest text ar fi în concordanta cu dispoziţiile titlului III al partii generale a Codului penal, referitor la pedepse şi la felurile lor, dispoziţii "care prevãd şi dubla sancţionare".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, dispoziţii ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, sunt abrogate prin dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 30/1968 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care au abrogat toate dispoziţiile contrare Codului penal. Or, dispoziţiile <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 prevãd ca sãvârşirea faptelor incriminate acolo se pedepseşte cu amenda de la 10.000 lei la 100.000 lei şi cu închisoare de la 2 luni la 2 ani, deci cumulativ, contravenind dispoziţiilor Codului penal în vigoare. Potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unor dispoziţii legale care nu mai sunt în vigoare, astfel ca excepţia trebuie sa fie respinsã ca inadmisibila. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 ar fi fost abrogat prin art. 150 alin. (1) din Constituţie, aceasta este, în opinia Guvernului, lipsitã de temei, deoarece, dacã textul criticat ar fi fost în vigoare, acesta nu ar fi contravenit prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, care consacra principiul legalitãţii pedepsei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 , al cãrui conţinut este urmãtorul: "Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni pana la 2 ani şi cu amenda de la 10.000-100.000 lei, fãrã a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul: [...]
2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preţ al bunurilor vândute, în modul arãtat la art. 19 din prezenta lege."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca acest text este contrar prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, referitor la legalitatea pedepsei, iar, întrucât <>Legea nr. 178/1934 este anterioarã Constituţiei, dispoziţiile legale criticate trebuie considerate ca fiind abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Caracterul neconstitutional al dispoziţiilor legale în discuţie rezulta, în opinia autorului exceptiei, din faptul ca acestea, pe de o parte, prevãd pentru aceeaşi infracţiune doua pedepse principale, şi anume pedeapsa închisorii de la 2 luni pana la 2 ani şi amenda de la 10.000-100.000 lei, iar pe de alta parte, interzic aplicarea circumstanţelor atenuante.
Cu privire la critica privind existenta a doua pedepse principale, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece încã din anul 1954 în dreptul roman a fost abrogatã amenda ca pedeapsa alãturatã privaţiunii de libertate. Într-adevãr, prin dispoziţiile art. III din Decretul nr. 544 din 14 ianuarie 1954 s-a prevãzut ca "Se abroga acele dispoziţii din Codul penal, precum şi din celelalte legi, care prevãd pedeapsa cu amenda corecţionalã, dacã aceasta pedeapsa este cumulativa cu o pedeapsa privativã de libertate.
Amenda astfel pronunţatã nu se va mai executa".
Dupã aceasta data nu au mai existat în legislaţia penalã romana pedepse cumulative, închisoare şi amenda, dispoziţiile legale care le prevedeau nemaifiind în vigoare la data adoptãrii Codului penal din 1968, dupã cum nu mai sunt în vigoare nici în prezent. În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate este, sub acest aspect, lipsitã de obiect, deci inadmisibila.
În ceea ce priveşte critica referitoare la interzicerea aplicãrii circumstanţelor atenuante, aceasta, de asemenea, nu poate fi primitã, fiindca dispoziţiile cuprinse în <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 , care interzic aplicarea circumstanţelor atenuante când acestea exista în cauza, fiind contrare dispoziţiilor Codului penal din 1968, în vigoare şi în prezent, au fost abrogate prin <>Legea nr. 30/1968 pentru punerea în aplicare a Codului penal din 21 iunie 1968. Potrivit art. 1 din aceasta lege, pe data intrãrii în vigoare a Codului penal se abroga, pe lângã Codul penal din 1936, şi Codul justiţiei militare din 1937, "legile speciale şi dispoziţiile penale din legi speciale, contrare prevederilor Codului penal", printre acestea numarandu-se şi dispoziţia "fãrã a se putea acorda circumstanţe atenuante" din <>art. 23 al Legii nr. 178/1934 . Asadar, excepţia de neconstituţionalitate este, şi sub acest aspect, lipsitã de obiect şi urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea <>Legii nr. 178/1934 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, precum şi prin Decizia nr. 75 din 25 aprilie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate, constatând ca dispoziţiile <>Legii nr. 178/1934 sunt constituţionale. Curtea a reţinut ca îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a <>Legii nr. 178/1934 trebuie raportatã la reglementãrile constituţionale şi legale din momentul adoptãrii legii. Pe de alta parte, s-a reţinut ca acest act normativ nu contrazice prevederile şi principiile constituţionale, astfel încât <>Legea nr. 178/1934 , deşi anterioarã Constituţiei din 1991, este în vigoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicatã de Razvan Gheorghe Stoicovici în Dosarul nr. 250/1999 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 septembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
