Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 16 din 17 octombrie 2011 privind recursul in interesul legii, referitor la interpretarea dispozitiilor art. 136 alin. 1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 919 din 23 decembrie 2011
Dosar nr. 19/2011
Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele Completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civilã
Corina Michaela Jîjîie - preşedintele delegat al Secţiei penale
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei a II-a civilã
Elena Cârcei - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Mariana Cârstocea - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Carmen Trãnica Teau - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Veronica Carmen Popescu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Minodora Condoiu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Maura Olaru - judecãtor la Secţia a II-a civilã - judecãtor raportor
Viorica Trestianu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Elena Daniela Marta - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Roxana Popa - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Nela Petrişor - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Aurelia Motea - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Adriana Chioseaua - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Mãrioara Isailã - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Veronica Rãdulescu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Alina Iuliana Ţuca - judecãtor la Secţia I civilã
Dragu Creţu - judecãtor la Secţia I civilã
Elena Canţãr - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Ionel Barbã - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Ştefan Pistol - judecãtor la Secţia penalã
Niculina Alexandru - judecãtor la Secţia penalã
Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 19/2011 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. (1) din Codul de procedurã civilã şi ale art. 27^2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionare administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef adjunct Antonia Eleonora Constantin.
La şedinţa de judecatã participã prim-magistratul-asistent delegat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Aneta Ionescu, desemnatã în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionare administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea dispoziţiilor art. 136 alin. 1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu referire la momentul dezinvestirii instanţei de judecatã şi la calea de atac exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate de prima instanţã în soluţionarea acestor cereri.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care sã se asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, conform memoriului promovat, în sensul cã, în cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dezinvestirea instanţei se realizeazã numai dupã efectuarea expertizei şi comunicarea raportului, procedura de soluţionare are caracter contencios şi, pe cale de consecinţã, calea de atac ce poate fi exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã asupra acestor cereri este apelul.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecãtor Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecatã a rãmas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
1. Problema de drept care a generat practica neunitarã
Prin sesizarea cu recurs în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat existenţa unei divergenţe jurisprudenţiale determinatã de modalitatea de soluţionare a cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu referire la momentul dezinvestirii instanţei de judecatã şi la calea de atac exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate de prima instanţã în soluţionarea acestor cereri.
2. Examenul jurisprudenţial
În urma verificãrilor jurisprudenţei la nivelul întregii ţãri, s-a constatat cã în soluţionarea cauzelor având ca obiect acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, practica judiciarã este neunitarã.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
3.1. În ceea ce priveşte momentul dezinvestirii instanţei:
a) Unele instanţe s-au dezinvestit dupã depunerea raportului de expertizã pe care l-au comunicat pãrţilor şi cenzorilor societãţii spre a fi analizat şi a se propune mãsuri corespunzãtoare, considerând cã doar în aceastã modalitate se asigurã instanţei dreptul de control.
b) Alte instanţe, în considerarea limitelor sesizãrii şi procedurii speciale prevãzute de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-au dezinvestit dupã numirea experţilor, stabilirea obiectivelor expertizei, onorariului experţilor şi dupã adoptarea unor mãsuri premergãtoare în vederea întocmirii expertizei, dispunând ca dupã efectuarea raportului acesta sã fie comunicat persoanelor avute în vedere de textul legal invocat.
3.2. În ceea ce priveşte calea de atac ce poate fi exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate de prima instanţã investitã cu judecarea cererilor formulate în temeiul art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) unele instanţe au considerat, reţinând caracterul contencios al procedurii, cã hotãrârile astfel pronunţate sunt supuse dublului grad de jurisdicţie, respectiv apelului şi recursului;
b) alte instanţe au reţinut cã împotriva acestor hotãrâri poate fi exercitatã doar calea de atac a recursului, considerând cã dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se completeazã cu normele de drept comun cuprinse în art. 331-339 din Codul de procedurã civilã.
4. Opinia procurorului general
Exprimându-şi punctul de vedere, procurorul general a apreciat ca fiind corectã orientarea jurisprudenţialã în conformitate cu care dezinvestirea instanţei trebuie sã se realizeze numai dupã efectuarea expertizei şi comunicarea raportului persoanelor indicate de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru a se asigura finalitatea acestei proceduri speciale, pe care a asemãnat-o cu procedura de drept comun a asigurãrii dovezilor care presupune însãşi administrarea dovezii.
Cu referire la calea de atac ce poate fi exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate de prima instanţã investitã cu judecarea cererilor formulate în temeiul art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, procurorul general a apreciat ca fiind corectã soluţia în conformitate cu care aceste hotãrâri "pot fi atacate cu apel la curţile de apel, iar deciziile curţilor de apel pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", considerând cã procedura expertizei de gestiune, reglementatã de menţionatul text legal, are caracter contencios, dedus din faptul cã aceastã mãsurã de protecţie "îşi joacã rolul în viaţa societarã în situaţii de crizã, când organele sociale nu îşi mai realizeazã atribuţiile ce ţin de statutul lor legal", demersul judiciar al acţionarilor fiind generat de refuzul reprezentanţilor statutari ai societãţii de a le pune la dispoziţie informaţiile solicitate conform dreptului lor la informare.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Raportul întocmit în cauzã, conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedurã civilã, a concluzionat ca fiind corectã soluţia identificatã de examenul jurisprudenţial, în conformitate cu care, în cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instanţa de judecatã se dezinvesteşte dupã desemnarea experţilor, stabilirea obiectivelor expertizei, a onorariului experţilor şi a modalitãţii de platã, pronunţând, în procedurã necontencioasã, o încheiere împotriva cãreia poate fi exercitatã calea de atac a recursului, conform art. 336 din Codul de procedurã civilã.
6. Înalta Curte
Având în vedere cã jurisprudenţa neunitarã a fost generatã de modalitatea de apreciere diferitã asupra cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, rezolvarea problemelor ridicate de recursul în interesul legii presupune tranşarea urmãtoarelor aspecte: A) momentul dezinvestirii instanţei de judecatã; B) calea de atac exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate de prima instanţã în soluţionarea acestor cereri.
A) Cu privire la momentul dezinvestirii instanţei de judecatã:
Dreptul unei minoritãţi reprezentative a acţionarilor ce deţin 10% din capitalul social de a se adresa justiţiei pentru a obţine informaţii corecte, complete şi profesionale asupra unor operaţiuni de gestiune a societãţii, prevãzut de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, se încadreazã în dreptul la informare al acţionarilor, destinat sã controleze o gestiune defectuoasã sau cu privire la care aceştia au suspiciuni.
Acţionarii exercitã acest drept, indirect, prin intermediul unor experţi independenţi, numiţi de cãtre instanţa de judecatã, ca urmare a unei cereri formulate în acest scop, ale cãrei cerinţe de admisibilitate vizeazã întrunirea pragului de reprezentativitate (10% din capitalul social) şi indicarea, în mod concret, prin individualizare, a operaţiilor de gestiune solicitat a fi verificate.
Din examinarea art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, rezultã cã, în procedura specialã pe care acest text legal o instituie, intervenţia instanţei de judecatã este limitatã la desemnarea unuia sau mai multor experţi, stabilirea concretã a operaţiunilor din gestiunea societãţii care sã fie analizate în raportul de expertizã ce urmeazã a fi efectuat şi comunicat de cãtre experţii desemnaţi acţionarilor solicitanţi şi organelor de conducere executivã, precum şi cenzorilor sau auditorilor societãţii, în modalitatea prevãzutã de lege, fixarea onorariului experţilor şi modalitatea de platã a acestuia.
Misiunea judiciarã cu care expertul a fost însãrcinat, în beneficiul interesului social, printr-o hotãrâre judecãtoreascã - numitã în doctrinã şi "hotãrâre de desemnare a experţilor" - nu coincide cu expertiza judiciarã clasicã, reglementatã de Codul de procedurã civilã, iar procedura specialã prevãzutã de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impune aplicarea principiului "specialia generalibus derogant" în raport cu procedura de drept comun a asigurãrii dovezilor.
Rezultã, aşadar, ca fiind corectã soluţia jurisprudenţialã majoritarã - consemnatã ca atare şi în minuta întâlnirii la Consiliul Superior al Magistraturii a membrilor Comisiei unificãrii practicii judiciare din data de 8 octombrie 2009 - în conformitate cu care instanţa se dezinvesteşte prin pronunţarea încheierii de desemnare a experţilor prin care a determinat întinderea misiunii şi atribuţiilor acestora şi a fixat onorariul de expertizã şi condiţiile de platã.
B) Cu privire la calea de atac exercitatã împotriva hotãrârilor pronunţate de prima instanţã în soluţionarea cererilor menţionate:
Procedura judiciarã reglementatã de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este necontencioasã, fiind supusã regulilor prevãzute de art. 331-339 din Codul de procedurã civilã, întrucât acţionarii nu solicitã stabilirea unui drept potrivnic în sensul art. 331 din Codul de procedurã civilã faţã de societate prin cererea de expertizã de gestiune.
Citarea societãţii în cauzã, în considerarea faptului cã instanţa stabileşte, conform legii, în sarcina sa plata onorariului de expert, nu susţine caracterul contradictoriu, contencios al procedurii.
Ipoteza intereselor contrare ale acţionarilor petenţi cu societatea comercialã şi organele sale nu poate fi reţinutã, având în vedere cã aceastã procedurã este menitã sã asigure un control eficient al gestiunii, fãrã a destabiliza activitatea organelor sociale şi fãrã a avea natura unei sancţiuni a gestiunii, fiind o metodã de informare preventivã, iar publicitatea raportului de expertizã, realizatã prin supunerea lui dezbaterii adunãrii generale, relevã cã scopul procedurii prevãzute de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu este satisfacerea unor interese personale ale acţionarilor minoritari, ci informarea tuturor organelor sociale în vederea unei mai bune funcţionãri a societãţii, protecţia prin informare realizându-se şi în aceastã modalitate în lipsa unui contencios judiciar.
Cererea de expertizã de gestiune nu este subsidiarã altor mijloace de informare a acţionarilor, textul legii speciale nepretinzând ca acţionarii petenţi sã facã dovada cã au solicitat administratorilor, cenzorilor sau auditorilor informaţii despre operaţiile de gestiune vizate şi nici cã au epuizat toate celelalte mijloace legale de informare.
Argumentul a priori al relei-credinţe a acţionarilor solicitanţi, invocat în susţinerea caracterului contencios al procedurii de urmat în soluţionarea cererilor întemeiate pe art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu poate fi primit, întrucât reaua-credinţã nu rezultã decât în urma raportului de expertizã ordonat de instanţã, societatea având posibilitatea sã promoveze, în contradictoriu cu aceştia, o acţiune în rãspundere civilã delictualã pentru daunele create de verificãrile efectuate şi pentru plata nejustificatã a onorariilor experţilor.
Cum procedura specialã prevãzutã de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, are caracter necontencios, fiind supusã regulilor prevãzute de art. 331-339 din Codul de procedurã civilã, calea de atac ce poate fi exercitatã împotriva încheierii pronunţate de instanţa investitã cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe precitatul text legal din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este recursul, conform art. 336 din Codul de procedurã civilã.
Este de subliniat cã, prin Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, constatând cã textul criticat reprezintã o protecţie oferitã acţionarilor minoritari în raport cu cei majoritari, fãrã a fi încãlcat principiul constituţional al libertãţii economice, fiind expresia dreptului acţionarilor minoritari de control asupra gestiunii societãţii, precum şi a dreptului lor la informare, precizând cã împotriva încheierii prin care instanţa desemneazã unul sau mai mulţi experţi se poate formula recurs de orice persoana interesatã, chiar dacã nu a fost citatã la dezlegarea pricinii, potrivit art. 336 din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţã:
În interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stabileşte cã, în cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile legale evocate, instanţa de judecatã se dezinvesteşte dupã desemnarea experţilor, stabilirea obiectivelor expertizei, a onorariului experţilor şi a modalitãţii de platã, pronunţând, în procedurã necontencioasã, o încheiere împotriva cãreia poate fi exercitatã calea de atac a recursului, conform art. 336 din Codul de procedurã civilã.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 17 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent delegat,
Aneta Ionescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
