Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 16 din 15 ianuarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 18 martie 2015
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
1. Pe rol se află pronunţarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Anghela Maxim în Dosarul nr. 7.603/84/2010, de Alice Marcella Sălăjan şi de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 7.548/84/2010* şi de Eva Jozsa în Dosarul nr. 7.606/84/2010 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă. Excepţia de neconstituţionalitate constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.029D/2014, nr. 1.049D/2014 şi nr. 1.050D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 decembrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.049D/2014 şi nr. 1.050D/2014 la Dosarul nr. 1.029D/2014 şi a amânat pronunţarea pentru data de 18 decembrie 2014, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autorii excepţiei Anghela Maxim şi Eva Jozsa, apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 15 ianuarie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
3. Prin Încheierea din 30 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.603/84/2010, şi încheierile din 13 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 7.548/84/2010* şi nr. 7.606/84/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Anghela Maxim, de Alice Marcella Sălăjan şi instanţa de judecată şi de Eva Jozsa cu prilejul soluţionării unor recursuri formulate împotriva unor sentinţe civile.
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Legea nr. 119/2010 este neconstituţională deoarece, în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, Parlamentul a adoptat legea în şedinţa comună a Camerelor, iar nu potrivit procedurii obişnuite, prevăzută de art. 75 din Constituţie. Astfel, arată că reexaminarea unei legi de către Camerele reunite ale Parlamentului nu este posibilă, întrucât Legea fundamentală enumeră cu stricteţe cazurile excepţionale în care o lege este adoptată în Camerele reunite, iar toate celelalte legi se adoptă potrivit procedurii prevăzute de art. 75 din Constituţie.
5. Totodată, autorii excepţiei consideră că procedura asumării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului nu este o procedură de adoptare a legii, în faţa Camerelor reunite dezbătându-se şi supunându-se la vot o moţiune de cenzură, iar nu un proiect de lege. Prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la reexaminarea legii în Camerele reunite, la solicitarea Preşedintelui, reprezintă o excepţie, iar în cazurile în care nu sunt prevăzute astfel de excepţii trebuie să se urmeze procedura obişnuită.
6. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 sunt discriminatorii, întrucât instituie un tratament juridic diferit între personalul auxiliar din justiţie, pe de o parte, şi magistraţi şi consilierii Curţii de Conturi, care continuă să beneficieze de pensie de serviciu, pe de altă parte, deşi sunt supuşi unor interdicţii şi incompatibilităţi asemănătoare, aşa cum rezultă din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. Solicită Curţii Constituţionale reanalizarea considerentelor pe care le-a avut în vedere atunci când a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, întrucât s-a demonstrat că acest act normativ nu şi-a atins scopul propus, a dus la crearea unor discriminări între persoane aflate în situaţii similare, în sensul că unele au obţinut hotărâri judecătoreşti care au permis păstrarea pensiei de serviciu, iar altele nu au obţinut astfel de hotărâri, iar o parte dintre dispoziţiile acestui act normativ au fost deja declarate ca neconstituţionale ori au fost modificate ulterior.
7. În opinia exprimată în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.029D/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 424 din 3 mai 2012, nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, nr. 486 din 10 mai 2012 şi nr. 687 din 28 iunie 2012.
8. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.049D/2014 şi nr. 1.050D/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie trebuie reanalizată.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi legea în ansamblul său. Dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 au următorul conţinut: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...] c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea."
14. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate şi art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului. De asemenea, se invocă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la interzicerea generală a discriminării.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 au mai constituit obiect al analizei de neconstituţionalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, atât din punct de vedere al constituţionalităţii extrinseci, cât şi din cel al constituţionalităţii intrinseci.
16. Analizând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la încălcarea prevederilor art. 75 din Constituţie, Curtea a respins aceste critici ca neîntemeiate, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, prin care a arătat că "Legea nr. 119/2010 a fost adoptată potrivit dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, printr-o procedură care derogă de la procedura ordinară de adoptare a legilor. Astfel, ca urmare a asumării răspunderii de către Guvern, un proiect de lege este considerat adoptat numai în condiţiile în care iniţiativa Guvernului nu este sancţionată prin adoptarea unei moţiuni de cenzură de către Parlament în condiţiile art. 113 din Constituţie. Neiniţierea unei astfel de moţiuni ori respingerea ei are semnificaţia susţinerii proiectului de lege de către majoritatea deputaţilor şi senatorilor, fapt care conferă legitimitate actului normativ propus de Guvern".
17. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi interzicerea discriminării, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, reţinând că, "deşi ţinut de obligaţii şi interdicţii asemănătoare acestora, personalul auxiliar din justiţie are un statut diferit de cel al magistraţilor. Astfel, deşi ambele categorii profesionale sunt dedicate înfăptuirii justiţiei, rolul lor este, în mod evident, diferit, doar judecătorii fiind aceia care au rolul de "a spune dreptul". De asemenea, procurorii sunt cei chemaţi ca, în procesul de înfăptuire a justiţiei, să apere interesele generale, ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Cât priveşte personalul auxiliar, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, arată că, "În înfăptuirea actului de justiţie, munca personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti constituie un sprijin pentru judecători şi procurori, competenţa acestei categorii de personal şi îndeplinirea corectă a sarcinilor care îi revin jucând un rol important în buna desfăşurare a întregii activităţi a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea". În plus, Curtea constată că independenţa judecătorilor, respectiv imparţialitatea procurorilor se bucură de o consacrare constituţională în art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1), în timp ce, pentru personalul auxiliar, Constituţia nu are astfel de prevederi. Incontestabil, toate categoriile de pensii speciale la care se referă Legea nr. 119/2010 au fost justificate de împrejurări deosebite ţinând de statutul şi activitatea desfăşurată de persoanele beneficiare. Cu toate acestea, Curtea, prin Decizia nr. 873/2010, a reţinut doar neconstituţionalitatea dispoziţiilor referitoare la magistraţi, întrucât numai în cazul acestora statutul profesional special era consacrat la nivel constituţional."
18. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
19. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că statele părţi la Convenţie se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale, întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice şi sociale, Curtea a considerat că autorităţile naţionale se află în principiu într-o poziţie mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv şi aceasta respectă alegerile lor, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă (paragraful 41). De asemenea, aceeaşi Curte a ţinut seama şi de faptul că "reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale dobândite în temeiul contribuţiilor plătite în timpul anilor de activitate" (paragraful 45).
20. Faţă de solicitarea autorilor excepţiei de a reanaliza jurisprudenţa Curţii Constituţionale, întrucât Legea nr. 119/2010 nu şi-a atins obiectivele propuse, ci, din contră, a dus la crearea unor situaţii discriminatorii în practică, Curtea, prin Decizia nr. 904 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, a arătat că aspectele vizând previzionarea inexactă a efectelor legii analizate, care pun în discuţie caracterul eficient şi adecvat al reglementării, nu pot fi supuse analizei instanţei de contencios constituţional. În acest sens, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce înseamnă analiza acestora în raport cu prevederile Constituţiei. Aceasta este o analiză de drept, Curtea neavând posibilitatea de a sancţiona oportunitatea sau eficienţa politicii economice adoptate de stat. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând ineficienţa şi incoerenţa politicii adoptate de legiuitor, care nu a reuşit să atingă obiectivele propuse. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, prin care a reţinut că nu intră în competenţa sa posibilitatea de a se pronunţa asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituţionalitate îşi poate atinge scopul pentru care a fost iniţiată şi adoptată, şi aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptăţite. Curtea Constituţională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Iar statul de drept, a cărui existenţă este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune recunoaşterea de către fiecare putere a actelor şi măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituţie.
21. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Anghela Maxim în Dosarul nr. 7.603/84/2010, de Alice Marcella Sălăjan şi de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 7.548/84/2010* şi de Eva Jozsa în Dosarul nr. 7.606/84/2010, ale Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi ale legii în ansamblul său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
