Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 159 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 17 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie invocatã de Jozsef Nemeth în Dosarul nr. 421/251/2008 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 421/251/2008, Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie invocatã de Jozsef Nemeth.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale prin aceea cã, permiţând instanţei sã dispunã îndreptarea unor neregularitãţi, a transformat faza de urmãrire penalã într-o procedurã pur formalã, dându-i-se posibilitatea Parchetului ca, între douã termene de judecatã, sã remedieze aceste neregularitãţi în mod formal. În ceea ce priveşte dispoziţiile din <>Legea nr. 59/1934 criticate, acestea încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât obligã justiţiabilii la o anumitã conduitã şi prevãd sancţiuni severe în caz de neconformare. În schimb, "datoritã vechimii foarte mari a acestor prevederi legale, existã riscul sporit ca justiţiabilii sã nu cunoascã aceste prevederi, ori sã le cunoascã, însã ştiind vechimea acestora, sã nu le mai dea importanţã, crezând cã au cãzut în desuetudine."
Tribunalul Mureş - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "În cazul când se constatã cã sesizarea nu este fãcutã potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";
- <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934: "Se va pedepsi cu amendã de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pânã la 1 an, afarã de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsã mai mare, în care caz se aplicã aceastã pedeapsã: [...]
2. Oricine emite un cec fãrã a avea la tras disponibil suficient, sau dupã ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu data falsã sau cãruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arãtate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 291 din 9 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã penalã, statuând cã acestea nu contravin dreptului la un proces echitabil. Cu acel prilej a reţinut cã, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalitãţile instituite de lege. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate nu numai cã nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1), ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor dreptului la apãrare în cadrul unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celeritãţii procesului penal.
De altfel, în prezenta cauzã autorul excepţiei criticã prevederile art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a acestora, respectiv pentru faptul cã procedura pe care acestea o consacrã ar permite, în opinia sa, abuzuri din partea organelor de urmãrire penalã. Or, atât aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii, cât şi eventualele propuneri de modificare a acesteia nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã "numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
De asemenea, Curtea a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor din <>Legea nr. 59/1934 criticate în prezenta cauzã, de exemplu prin <>Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, <>Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, şi <>Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, a cãror soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi considerentele care o fundamenteazã îşi menţin valabilitatea. În ceea ce priveşte argumentele expuse în prezenta cauzã, referitoare la vechimea actului normativ care cuprinde normele criticate, de naturã, în opinia autorului excepţiei, sã determine riscul ca justiţiabilii sã nu le cunoascã, obligativitatea acestor norme, respectiv severitatea sancţiunilor pe care le reglementeazã, nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi reţinute în susţinerea excepţiei formulate.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie invocatã de Jozsef Nemeth în Dosarul nr. 421/251/2008 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
