Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 159 din 22 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Emil Stratulat şi Liliana Stratulat în Dosarul nr. 7.371/2002 al Tribunalului Sibiu. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 451C/2002 şi nr. 528C/2002, având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate este identic cu cel al cauzei menţionate. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 451C/2002 şi nr. 528C/2002 la Dosarul nr. 450C/2002, care este primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând ca asupra constituţionalitãţii textelor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 şi nr. 73/2003, statuand ca acestea sunt constituţionale. Precizeazã ca nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin încheierile din 11 noiembrie 2002 şi din 3 decembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 şi nr. 6.794/2002, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean şi Marius Gheorghe Gligor. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În opinia autorilor exceptiei "vânzarea-cumpãrarea unor imobile, iniţial valabilã în baza <>Legii nr. 112/1995 , este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce înseamnã ca <>Legea nr. 10/2001 se aplica şi unor situaţii legal constituite pe baza unor legi anterioare". Tribunalul Sibiu apreciazã ca dispoziţiile legale atacate nu contravin prevederilor constituţionale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile criticate care fac obiectul exceptiei nu incalca principiul neretroactivitatii. Alin. (1) al art. 46 nu face decât sa întãreascã validitatea unor acte anterioare <>Legii nr. 10/2001 , încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data. De asemenea, se arata ca prin alin. (2) al aceluiaşi articol se asigura stabilitatea raporturilor juridice, fãrã a aduce elemente de noutate. În ceea ce priveşte alin. (4) al art. 46, se arata ca acest alineat nu face decât sa constate nulitatea absolutã a unor acte, dar ca aceasta nulitate nu opereazã în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , ci ca urmare a nerespectãrii unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la data încheierii acelor acte. În concluzie se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate de autorii exceptiei sunt constituţionale. Guvernul apreciazã ca dispoziţiile alin. (1) şi cele ale alin. (4) ale art. 46 reprezintã o consacrare a principiului neretroactivitatii legii, în sensul ca încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulitãţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor. În ceea ce priveşte alin. (2) al art. 46, se arata ca ipoteza este aceea a actului de înstrãinare a bunului altuia, considerându-se ca aceste dispoziţii reprezintã o aplicare a principiului constituţional al ocrotirii proprietãţii private şi al bunei-credinţe a celui care a devenit proprietar al imobilului. În concluzie, se apreciazã ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului arata ca în ce priveşte dispoziţiile alin. (1) şi (4) al art. 46 acestea reprezintã o consacrare a principiului tempus regit actum. Sub acest aspect Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca nu intra în competenta Curţii controlul aplicãrii dispoziţiilor unor legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacã sub aspectul retroactivitatii aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia. În concluzie, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut: - Art. 46 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacã au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrãinãrii. (2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa. [...] (4) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii." Textul constituţional invocat de autorii exceptiei ca fiind încãlcat este cel al art. 15 alin. (2). Examinând criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse. În realitate, autorii exceptiei solicita Curţii sa se pronunţe asupra aplicãrii în timp a prevederilor legale considerate de aceştia ca fiind neconstituţionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant ca nu intra în competenta Curţii controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacã, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, şi Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999. Art. 46 alin. (1) din lege, recunoscând validitatea actelor juridice de înstrãinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data, consacra riguros, în materia ce face obiectul reglementãrii, principiul tempus regit actum. De altfel, asupra constituţionalitãţii <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este constituţional. Soluţia pronunţatã în aceasta decizie este valabilã şi în aceasta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. Cat priveşte alin. (2) al art. 46, soluţia legislativã consacratã prin acest text nu aduce nimic nou şi, drept urmare, nu se poate considera ca acest text de lege produce efecte retroactive prin încãlcarea principiului neretroactivitatii. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002. În aceasta decizie Curtea, aplicând principiul ocrotirii buneicredinte şi pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituţional, dat fiind ca soluţia pe care o consacra nu are nimic novator şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv. Atât soluţia, cat şi considerentele din aceasta decizie sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. Cat priveşte art. 46 alin. (4), Curtea constata ca acest text de lege nu are un caracter novator fata de reglementarea preexistenta, cauza de nulitate existând încã de la încheierea actului. Pentru a exista retroactivitate ar trebui ca între cele doua prevederi sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situaţiilor juridice anterioare intrãrii sale în vigoare. Dar cum în acest caz sancţiunea care intervine este aceeaşi atât la momentul încheierii actului, cat şi în cazul noii legi, se observa ca exista o continuitate care exclude, prin ipoteza, retroactivitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Emil Stratulat, Liliana Stratulat, Elisabeta Huditean, Dan Huditean şi Marius Gheorghe Gligor în dosarele nr. 7.371/2002, nr. 7.372/2002 şi nr. 6.794/2002 ale Tribunalului Sibiu. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
