Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 158 din 30 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua si art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 24 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua şi art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de Marin Frunza în Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca textele de lege criticate nu au caracter discriminatoriu, situaţiile diferite în care se afla inculpatii, în stare de libertate, respectiv, în stare de detenţie, justificând aplicarea unor tratamente diferite, fãrã a se contraveni în acest mod art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 829/P/2001, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua şi art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de Marin Frunza în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare. În opinia sa dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare pozitiva în favoarea inculpatului aflat în stare de detenţie în raport cu cel aflat în stare de libertate şi implicit nu i se asigura acestuia dreptul constituţional la apãrare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, acestea sunt considerate ca fiind neconstituţionale, deoarece dau dreptul instanţelor judecãtoreşti sa respingã excepţia de neconstituţionalitate, contravenind prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, care atribuie în competenta exclusiva a Curţii Constituţionale soluţionarea acestor excepţii.
Instanta de judecata în fata cãreia s-a ridicat excepţia arata ca aceasta este neîntemeiatã. Toate drepturile recunoscute inculpatului arestat sunt expresia voinţei legiuitorului de a ocroti persoanele private de libertate şi deci lipsite de posibilitatea de a-şi organiza o buna apãrare în cadrul procesului penal. S-a avut în vedere faptul ca inculpatul aflat în stare de libertate poate oricând, chiar pana la primul termen de judecata, sa ia cunostinta de conţinutul rechizitoriului. Nu se poate susţine ca inculpatul arestat ar avea un drept în plus, ci doar ca este ajutat sa îşi pregãteascã apãrarea, pe cat posibil, în aceeaşi mãsura ca inculpatul aflat în stare de libertate.
Cu privire la critica dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, instanta judecãtoreascã apreciazã ca şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece instanta nu se poate pronunţa decât asupra admisibilitãţii excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în fata ei şi sa constate dacã cererea unei pãrţi sau a procurorului de ridicare a unei asemenea excepţii este "admisibilã" sau "inadmisibila". Prin urmare, posibilitatea instanţelor judecãtoreşti de a respinge ca fiind inadmisibile excepţiile care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la <>art. 23 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca regulile referitoare la sesizarea organelor de urmãrire penalã şi a instanţelor de judecata, la actele de urmãrire penalã, la judecata, la termenele în care trebuie sau pot fi îndeplinite anumite acte reprezintã norme procedurale a cãror stabilire revine exclusiv în competenta legiuitorului, în sensul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie. Pe de alta parte, se considera ca situaţia inculpatului aflat în stare de deţinere, cãruia i se comunica rechizitoriul, nu poate fi apreciatã ca fiind mai favorabilã fata de cea a inculpatului aflat în libertate, întrucât acesta din urma, fiind citat pentru termenul de judecata, are posibilitatea sa ia cunostinta de rechizitoriu de la arhiva instanţei la care se gãseşte dosarul.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se apreciazã ca legea permite instanţelor de judecata sa se pronunţe numai asupra admisibilitãţii excepţiilor de neconstituţionalitate, conform <>art. 23 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, asupra temeiniciei unor astfel de excepţii Curtea Constituţionalã fiind unica autoritate care poate decide.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã sub toate aspectele, astfel încât nu poate fi pusã în discuţie încãlcarea prevederilor constituţionale invocate. Se menţioneazã ca textele de lege criticate nu instituie o discriminare între persoanele aflate în stare de libertate şi cele aflate în stare de deţinere, întrucât existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece, asa cum s-a pronunţat şi Plenul Curţii Constituţionale în Decizia nr. 1/1994, "nu este contrarã acestui principiu instituirea unor reguli speciale [...], cat timp ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua şi ale art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penalã, precum şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997. Textele de lege criticate din Codul de procedura penalã au urmãtorul conţinut:
- Art. 264 alin. 4: "În termen de 24 de ore de la darea sau, dupã caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înainteazã instanţei competente dosarul împreunã cu numãrul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.";
- Art. 313 alin. 2 teza a doua: "[...] O data cu citaţia, inculpatului aflat în stare de deţinere i se comunica şi copia actului de sesizare a instanţei.";
- Art. 318 alin. 1: "La termenul de judecata, dupã strigarea cauzei şi apelul pãrţilor, preşedintele verifica identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele se încredinţeazã dacã a primit în termenul prevãzut în art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instanţei. Când actul nu a fost comunicat, dacã inculpatul cere, judecata se amana, iar preşedintele îi înmâneazã copia de pe actul de sesizare a instanţei, fãcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţa."
Dispoziţia legalã criticata din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, prevede:
- Art. 23. alin. (6): "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã."
Dispoziţiile constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 144 alin. (1) lit. c): "Curtea Constituţionalã are urmãtoarele atribuţii: [...]
c) hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor."
I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua şi art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penalã, susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei critica prevederile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora comunicarea actului de inculpare s-ar realiza exclusiv cãtre inculpatii aflaţi în stare de deţinere, iar nu şi cãtre cei aflaţi în stare de libertate. În realitate, textul invocat prevede obligaţia procurorului de a inainta dosarul cãtre instanta de judecata împreunã cu un numãr necesar de copii de pe rechizitoriu, iar nu comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere. Întrucât dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã reglementeazã o procedura administrativã de inaintare a dosarului la instanta competenta dupã darea sau confirmarea rechizitoriului, nu se poate susţine ca situaţia inculpatului aflat în stare de deţinere, cãruia i se comunica rechizitoriul, este mai favorabilã fata de cea a inculpatului aflat în stare de libertate. Dispoziţiile legale criticate nu numai ca nu creeazã discriminãri, ci, dimpotriva, urmãresc evitarea unei discriminãri, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de detenţie de a-şi organiza apãrarea în condiţii cat mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate. Dreptul la apãrare al acestuia din urma nu este cu nimic afectat, deoarece, fiind chemat prin citaţie procedurala, el are dreptul de a lua cunostinta oricând, direct sau prin apãrãtor, de actul de sesizare a instanţei şi îşi poate organiza apãrarea utilizând toate mijloacele prevãzute de lege.
Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001. Respingând aceasta excepţie de neconstituţionalitate, pe care a considerat-o ca neîntemeiatã, Curtea Constituţionalã a arãtat ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, iar situaţia inculpatului aflat în stare de deţinere nu poate fi apreciatã ca fiind mai favorabilã decât a celui aflat în stare de libertate.
Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susţine nici neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 313 alin. 2 teza a doua şi art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca textul de lege ce reglementeazã posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a respinge ca fiind inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la <>art. 23 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu au legatura cu soluţionarea cauzei de cãtre instanta judecãtoreascã. Asa fiind, nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã la <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". În aceasta situaţie excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4, art. 313 alin. 2 teza a doua şi art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunza în Dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 mai 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
