Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 158 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 379 din 5 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ATTO SOFT" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 4.161/2003 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autorului excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, astfel cum a fost formulatã, considerând cã textul criticat încalcã dispoziţiile art. 44 şi 57 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Se aratã cã obligaţia agenţilor economici care colecteazã deşeuri industriale reciclabile de a elibera deţinãtorilor adeverinţe de primire şi platã, reglementatã de dispoziţiile legale criticate, nu aduce atingere prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2003, primitã la Curtea Constituţionalã la 27 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.161/2003, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ATTO SOFT" - S.R.L. din Târgovişte într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva sentinţei prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 [devenit, dupã revizuirea Constituţiei, art. 44], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 [devenit art. 124]. În acest sens se aratã cã, potrivit art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie [devenit art. 44 alin. (1) şi (8)], "proprietatea poate aparţine oricãrui subiect de drept, titularul unui patrimoniu", iar bunurile societãţii în care îşi desfãşoarã activitatea autorul excepţiei au fost dobândite licit. Faptul cã dispoziţiile criticate "obligã la descrierea bunurilor achiziţionate şi descrierea incompletã, ambiguã, a bunurilor achiziţionate este consideratã o dobândire ilicitã, fiind sancţionatã de legiuitor, contravine dispoziţiilor din Constituţie". Se mai aratã cã, "atât timp cât nu s-a fãcut dovada împrejurãrii ilicite de achiziţionare, aspectele de descriere a bunului nu sunt suficiente. Numai dacã s-a fãcut aceastã dovadã, se analizeazã şi celelalte aspecte. Per a contrario, nedescrierea suficientã a bunului, cu toate consecinţele ce decurg din aceastã activitate, şi implicit lãsarea proprietarului fãrã bun şi imposibilitatea exercitãrii acestor prerogative încalcã principiul constituţional al proprietãţii".
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 57 din Constituţie, autorul excepţiei apreciazã cã "dispoziţia legalã aduce atingere acestui principiu al bunei-credinţe, înfrângând posibilitatea [proprietarului] de a se bucura de un bun achiziţionat, fiind prezumat cã achiziţionarea acestuia nu este licitã, din moment ce, fãrã posibilitatea de a dovedi buna-credinţã, este sancţionat de legiuitor".
Autorul excepţiei susţine, referitor la încãlcarea art. 124 din Constituţie, cã judecãtorii se supun legii şi, de aceea, problema care se pune în aplicarea dreptului "o constituie departajarea normelor legale de cele emise contra legii. Totodatã, judecãtorul care cautã norma aplicabilã unei anumite speţe trebuie, interpretând dreptul, sã constate dacã norma respectivã se aflã în raporturi de compatibilitate cu sistemul legislativ în acel domeniu".
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât, prin dispoziţiile criticate "sunt reglementate limitele exercitãrii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri [deşeurilor reciclabile], [şi] aceste dispoziţii nu pot fi contrare Constituţiei".
Referitor la prevederile constituţionale ale art. 57 şi 124, invocate în susţinerea excepţiei, instanţa apreciazã cã acestea nu au legãturã cu cauza.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul aratã cã prevederile art. 44 alin. (1) şi (8), precum şi cele ale art. 57 din Constituţie nu au legãturã cu dispoziţiile legale criticate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, Guvernul considerã cã, întrucât prin textele criticate "nu sunt reglementate activitãţi care ţin de înfãptuirea justiţiei, normele constituţionale nu au legãturã cu normele legale cu privire la care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate".
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale.
În motivarea acestui punct de vedere se aratã cã "textul legal criticat, stabilind obligaţia agenţilor economici care colecteazã deşeuri industriale reciclabile, de a elibera deţinãtorilor adeverinţe de primire şi platã, care vor conţine şi elemente privind definirea naturii deşeului, nu încalcã în nici un mod dreptul de proprietate privatã. De asemenea, aceastã obligaţie a agenţilor economici nu echivaleazã cu o confiscare a averii dobândite ilicit".
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 , "faţã de art. 54 [devenit art. 57] şi art. 124 din Constituţie", Avocatul Poporului apreciazã cã textele constituţionale invocate nu au relevanţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Ordonanţa de urgenţã a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 465/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001.
În realitate, din întreaga motivare a excepţiei rezultã, în mod indubitabil, cã autorul excepţiei criticã pentru neconstituţionalitate numai dispoziţiile alin. (5) al art. 7 din ordonanţã, dispoziţii al cãror cuprins este urmãtorul:
"(5) Agenţii economici care colecteazã deşeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligaţi sã elibereze deţinãtorilor adeverinţa de primire şi platã, care va conţine în mod obligatoriu urmãtoarele elemente:
a) denumirea agentului economic colector;
b) datele de identificare a deţinãtorului:
- numele şi prenumele;
- actul de identitate, seria şi numãrul, codul numeric personal;
- domiciliul;
c) deşeul reciclabil predat şi definirea naturii acestuia;
d) cantitatea, preţul, valoarea;
e) provenienţa deşeului, declaratã de deţinãtor pe propria rãspundere;
f) semnãtura agentului colector şi a persoanei fizice deţinãtoare."
Din analiza memoriului depus la instanţa de judecatã, în susţinerea excepţiei, rezultã cã textele constituţionale considerate a fi fost încãlcate prin dispoziţiile de mai sus sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (8), art. 57 şi ale art. 124 alin. (1), al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 44 alin. (1) şi (8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.";
- Art. 57: "Cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi.";
- Art. 124 alin. (1): "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate, care stabilesc, în sarcina agenţilor economici prestatori ai serviciilor de colectare a deşeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice, obligaţia de eliberare a adeverinţei de primire şi platã cu conţinutul stabilit de alin. (5) al art. 7 din ordonanţa de urgenţã, sunt neconstituţionale, întrucât încalcã prezumţia dobândirii licite a bunurilor şi principiul constituţional al protecţiei proprietãţii.
Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea reţine cã acestea reglementeazã obligaţia agenţilor economici care colecteazã deşeuri industriale reciclabile de la persoane fizice de a elibera adeverinţe de primire şi platã deţinãtorilor, document al cãrui conţinut este riguros stabilit de art. 7 alin. (5) din ordonanţã.
Din întreaga economie a actului normativ care cuprinde textul criticat rezultã cã, în interesul general al unei circulaţii controlate a deşeurilor industriale reciclabile, atât pentru evitarea poluãrii mediului, cât şi pentru prevenirea sãvârşirii infracţiunilor de sustragere care au ca obiect deşeuri industriale, legiuitorul a introdus unele restricţii privind circulaţia acestei categorii de bunuri, între care şi obligaţia prevãzutã de dispoziţiile criticate.
Or, acest text de lege, prin el însuşi, nu încalcã nici principiul protecţiei dreptului de proprietate privatã, prevãzut de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, nici prezumţia dobândirii licite a averii, prevãzutã de art. 44 alin. (8) din aceasta, ci instituie obligaţia întocmirii de cãtre agentul economic a unui document pentru deţinãtorul deşeurilor, persoanã fizicã, document de naturã sã permitã instituţiilor statului sã controleze provenienţa şi circulaţia deşeurilor industriale reciclabile. Reglementând o astfel de obligaţie, textul respectiv nu opereazã însã nici un transfer de proprietate şi nici nu prevede vreo sancţiune.
Susţinerea cã alte acte normative reglementeazã contravenţii în legãturã cu nerespectarea obligaţiei prevãzute de textul criticat, precum şi sancţiuni, inclusiv confiscarea bunurilor, nu este relevantã. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, a stabilit, de principiu, cã mãsura confiscãrii unor sume de bani sau a altor bunuri destinate, folosite sau rezultate din sãvârşirea unei contravenţii, prevãzutã de art. 44 alin. (8) din Constituţie, nu contravine principiului protecţiei proprietãţii private şi nu încalcã prezumţia dobândirii licite a bunurilor, ci este consecinţa sãvârşirii unor fapte de încãlcare a legii. De altfel, textele în cauzã - <>art. 9 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiarvalutare şi <>art. 36 alin. (1) din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 -, invocate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate formulate în dosarul de faţã.
Prevederile constituţionale ale art. 57 şi ale art. 124 alin. (1) invocate, de asemenea, ca fiind încãlcate, nu sunt incidente în cauzã, întrucât se referã la obligaţia cetãţenilor de a-şi exercita cu bunã-credinţã drepturile şi libertãţile, respectiv, la principiul înfãptuirii justiţiei în numele legii.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ATTO SOFT" S.R.L. Târgovişte în Dosarul nr. 4.161/2003 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
