Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 158 din 14 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 14 februarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Dumitru Debecan în Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, întrucât autorul exceptiei nu a indicat textele constituţionale considerate a fi incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 1999 Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Debecan, prin apãrãtor, în Dosarul nr. 7.032/1998. Obiectul procesului penal, în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, îl constituie tragerea la rãspundere penalã a lui Dumitru Debecan pentru sãvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevãzutã la art. 208 alin. 1 şi la art. 209 lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, fapta comisã în paguba partii vãtãmate "Consumcoop" Cobadin, care nu a depus plângere impotriva autorului.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 2 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale, întrucât, pe baza principiului oficialitatii procesului penal, înscris în acest text, "autorizarea statului de a dispune peste vointa proprietarului, sanctionand astfel pe cel impotriva cãruia nu se plange, este contrarã Constituţiei".
Exprimandu-şi opinia, instanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 2 din Codul de procedura penalã nu contravin Constituţiei. Potrivit prevederilor art. 130 din Constituţie, în activitatea judiciarã Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor, atribuţie care impune îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfãşurãrii procesului penal, cu excepţia cazurilor expres prevãzute de lege.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã în punctul sau de vedere ca excepţia vizeazã doar dispoziţiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedura penalã, care consacra principiul oficialitatii. În continuare se considera ca, întrucât autorul exceptiei nu a invocat nici o norma constituţionalã incalcata de textul de lege criticat, iar Curtea Constituţionalã "nu i se va putea substitui în determinarea motivelor de neconstituţionalitate", excepţia este inadmisibila.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece ambele principii înscrise în art. 2 din Codul de procedura penalã, respectiv principiul legalitãţii şi cel al oficialitatii procesului penal, sunt conforme cu normele şi principiile constituţionale, "iar respectarea acestora constituie garanţia protecţiei unor drepturi constituţionale". Se mai arata ca principiul oficialitatii asigura şi îndeplinirea rolului Ministerului Public în activitatea judiciarã, rol prevãzut în art. 130 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor".
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, numai dispoziţiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedura penalã, deoarece autorul exceptiei critica principiul oficialitatii procesului penal, înscris în acest text. Alin. 1 al art. 2 din acelaşi cod consacra principiul legalitãţii, care nu este supus criticii de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã au urmãtorul cuprins: "Actele necesare desfãşurãrii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afarã de cazul când prin lege se dispune altfel."
Autorul exceptiei nu a indicat, cu ocazia ridicãrii exceptiei în fata instanţei judecãtoreşti, nici un text sau principiu constituţional care ar fi infrant prin dispoziţia legalã criticata şi nu motiveaza pentru ce anume aceasta este neconstitutionala, arãtând doar ca principiul oficialitatii procesului penal incalca vointa proprietarului lezat prin sãvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului şi indreptateste statul sa sanctioneze şi persoana impotriva cãreia nu exista plângerea penalã a persoanei vãtãmate. Rezulta însã din aceasta "motivare" ca autorul exceptiei considera ca ar fi fost încãlcat dreptul proprietarului bunului sustras de a cere sau nu tragerea la rãspundere penalã a autorului sustragerii.
În notele scrise, depuse la dosarul Curţii Constituţionale, autorul exceptiei apreciazã ca principiul oficialitatii contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 23 referitoare la libertatea individualã, în art. 26 referitoare la viata intima, familialã şi privatã şi în art. 41 referitoare la protecţia proprietãţii private. Aceasta sustinere nu respecta însã dispoziţiile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate". Conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, "Curtea Constituţionalã hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Rezulta, chiar din norma constituţionalã, ca motivarea exceptiei cu indicarea prevederilor constituţionale incalcate prin textul de lege criticat, precum şi a substanţei contrarietatii trebuie facuta anterior sesizãrii Curţii, şi anume în momentul ridicãrii exceptiei de neconstituţionalitate în fata instanţei de judecata. Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe numai în limitele sesizãrii. Or, din motivarea exceptiei de neconstituţionalitate rezulta ca, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost incalcate prevederile art. 41 din Constituţie referitoare la protecţia proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în raport cu aceste prevederi constituţionale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi sub acest aspect. Potrivit definitiei date în art. 17 alin. 1 din Codul penal, "Infracţiunea este fapta care prezintã pericol social, sãvârşitã cu vinovãţie şi prevãzutã de legea penalã". Existenta pericolului social impune mãsuri adecvate de apãrare a societãţii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens în care autoritãţile statului, abilitate de lege, trebuie sa acţioneze, indiferent dacã persoana fizica sau juridicã lezata prin fapta concretã o solicita sau nu.
Conform art. 51 din Constituţie, "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Tot legea fundamentalã prevede la art. 125 alin. (3): "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite prin lege." Principiul legalitãţii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, este conform acestor dispoziţii constituţionale, iar principiul oficialitatii, înscris în alin. 2 al aceluiaşi articol, este o cerinta şi o continuare fireasca a celui dintâi.
Legiuitorul roman a optat pentru regula generalã de urmãrire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la aceasta regula generalã. Astfel, s-a prevãzut ca în anumite cazuri, datoritã caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vãtãmate sau relaţiilor speciale dintre fãptuitor şi persoana lezata, punerea în mişcare a acţiunii penale sa fie condiţionatã de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. Generalizarea acestei conditionari ar impiedica însã, în mod evident, protecţia eficienta a societãţii, a intereselor generale fata de faptele care prezintã pericol social, prevãzute de legea penalã.
Curtea constata, de asemenea, ca nu poate fi primitã nici susţinerea referitoare la încãlcarea prin textul de lege criticat a principiului disponibilitatii, principiu de baza al procesului civil, deoarece acesta nu este un principiu constituţional, ci priveşte doar judecarea acţiunilor civile. Legea penalã şi cea procesual penalã consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin intervenţia directa a statului şi prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfãşurãrii procesului penal. De asemenea, nu se poate susţine ca protecţia constituţionalã a proprietãţii private este lezata prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare derulãrii procesului penal. Dimpotriva, urmãrirea penalã din oficiu a infracţiunilor contra patrimoniului asigura o protecţie mai energica a proprietãţii, fiind deci chiar în interesul proprietarului.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Dumitru Debecan în Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecãtoriei Medgidia.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 octombrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
