Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 158 din 10 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 9 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Jaf Dlshad Ahmed în Dosarul nr. 3.498/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limbã arabã, domnul Dalati Bassam, desemnat spre a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.498/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Jaf Dlshad Ahmed într-o cauzã de contencios administrativ privind prelungirea mãsurii de luare în custodie publicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare dreptului la apãrare, liberului acces la justiţie şi principiului independenţei justiţiei "în mãsura în care acestea nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã", precum şi datoritã faptului cã durata procedurii este limitatã, iar soluţia prelungirii custodiei este impusã instanţei prin lege. Mai aratã cã textul legal criticat nu include printre cazurile de încetare de drept a mãsurii luãrii în custodie publicã şi situaţia în care strãinului i s-a acordat permisiunea de şedere în România, în conformitate cu prevederile legale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile art. 97 alin. (5) din ordonanţa criticatã sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt în concordanţã cu normele constituţionale şi convenţionale pretins încãlcate, precizând cã prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
"(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 - Înfãptuirea justiţiei, din Constituţie. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã. Dispoziţiile <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România nu conţin norme de naturã sã îngrãdeascã liberul acces la justiţie al persoanelor cãrora li se adreseazã şi nici nu afecteazã exercitarea neîngrãditã a dreptului la apãrare, cu garanţiile sale procesuale specifice. Dimpotrivã, textul criticat reglementeazã competenţa curţii de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare al strãinului, de a se pronunţa asupra prelungirii duratei de luare în custodie, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Prin urmare, instanţa de judecatã, şi nu legea, este cea care dispune aceastã mãsurã, în urma soluţionãrii cauzei în care strãinul, în calitate de parte, beneficiazã de toate garanţiile dreptului la apãrare şi ale unui proces echitabil în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. Faptul cã instanţei de judecatã îi este impus un termen imperativ pentru pronunţarea hotãrârii, raportat la data expirãrii termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, sau cã hotãrârea are caracter irevocabil nu sunt aspecte de naturã sã afecteze exercitarea drepturilor fundamentale invocate. Dimpotrivã, acestea dau expresie prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, circumstanţiat la necesitatea rezolvãrii cu celeritate şi în anumite termene a cauzelor referitoare la situaţia strãinilor în România. Faptul cã autorul excepţiei criticã "durata limitatã a procedurii" nu poate fi considerat în niciun caz ca fiind contrar prevederilor Legii fundamentale.
Cât priveşte susţinerile referitoare la natura neclarã a procedurii de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã, Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute, textul de lege criticat cuprinzând elemente suficiente, clare şi previzibile, astfel încât subiectul de drept sã înţeleagã conduita pe care norma juridicã o impune. Sub aspectul criticilor privind lipsa de reglementare a unui anumit caz în care, în opinia autorului excepţiei, ar trebui sã fie reglementatã încetarea de drept a mãsurii de prelungire a luãrii în custodie publicã, instanţa de contencios constituţional constatã cã nu este de competenţa sa examinarea unei excepţii din prisma unor pretinse omisiuni legislative sau redactãri nesatisfãcãtoare, întrucât în acest mod ar încãlca prevederile art. 61 din Legea fundamentalã, referitoare la rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii.
Curtea constatã cã prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate în cauzã, nu pot constitui un argument în susţinerea excepţiei, deoarece prelungirea duratei de luare în custodie publicã reprezintã o mãsurã administrativã, iar nu o mãsurã privativã de libertate. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, de pildã prin <>Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, sau <>Decizia nr. 28 din 13 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Jaf Dlshad Ahmed în Dosarul nr. 3.498/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
