Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 156 din 23 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 si art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 285 din 27 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 8.106/99/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.167D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre partea Cristian Constantin Zãinescu, prin care solicitã acordarea unui termen de judecatã, pentru a i se da posibilitatea de a fi reprezentat prin avocat.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânãrii cauzei, considerând cã partea a avut suficient timp pentru angajarea unui apãrãtor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui termen de judecatã şi constatã cauza în stare de judecatã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.245D/2011, nr. 1.266D/2011, nr. 1.268D/2011 şi nr. 1.457D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale în dosarele nr. 8.147/99/2010, nr. 8.148/99/2010, nr. 7.908/99/2010 şi nr. 7.146/99/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.245D/2011, nr. 1.266D/2011, nr. 1.268D/2011 şi nr. 1.457D/2011 la Dosarul nr. 1.167D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 şi 30 septembrie 2011 şi din 25 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.106/99/2010, nr. 8.147/99/2010, nr. 8.148/99/2010, nr. 7.908/99/2010 şi nr. 7.146/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri formulate de Casa Judeţeanã de Pensii Iaşi împotriva unor sentinţe ale Tribunalului Iaşi, prin care au fost admise cererile contestatarilor întemeiate pe Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, reţinându-se, în esenţã, cã prin reducerea pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010 au fost încãlcate dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, invocã cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 30 mai 2000, pronunţatã în Cauza Carbonara şi Ventura împotriva Italiei, Hotãrârea din 22 martie 2001, pronunţatã în Cauza Streletz, Kessler şi Krenz împotriva Germaniei, Hotãrârea din 18 iunie 1971, pronunţatã în Cauza De Wilde, Ooms şi Versyp împotriva Belgiei, Hotãrârea din 27 martie 2003, pronunţatã în Cauza Scordino împotriva Italiei, Hotãrârea din 16 septembrie 1996, pronunţatã în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Cauza Muller împotriva Austriei, Hotãrârea din 18 noiembrie 2004, pronunţatã în Cauza Pravednaya împotriva Rusiei, Hotãrârea din 20 noiembrie 1995, pronunţatã în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii împotriva Belgiei şi Hotãrârea din 18 februarie 2009, pronunţatã în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei.
În acest sens, aratã, în esenţã, cã dreptul la pensie constituie un "bun" în sensul arãtat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, astfel cã se bucurã de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, recalcularea, prin reducerea substanţialã a pensiilor ocupaţionale, chiar dacã opereazã pentru viitor, constituie o încãlcare a dreptului de proprietate ce are semnificaţia exproprierii.
De asemenea, aratã cã art. 47 alin. (2) din Constituţie nu distinge între pensia contributivã şi cea necontributivã, ceea ce conduce la concluzia cã pensia stabilitã printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie reprezintã un drept constituţional, iar cuantumul sãu nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioarã. Dispoziţiile de lege criticate însã au semnificaţia nerecunoaşterii de cãtre stat a principiilor prevãzute anterior, care au stat la baza calculãrii pensiilor ocupaţionale, ceea ce afecteazã stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate.
Mai mult, considerã cã se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât din cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu rezultã nici cã mãsurile bugetare se impun şi nici faptul cã acestea ar fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat. În plus, restrângerea dreptului la pensie nu are un caracter temporar. În sfârşit, susţine cã interesul public urmãrit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcã principiul proporţionalitãţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea cã rupe justul echilibru ce trebuie pãstrat între protecţia proprietãţii şi cerinţele interesului general prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.264/2011 şi nr. 1.269/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 1 lit. f): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: [...] f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:
a) într-o perioadã de 5 luni de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) şi b);
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurãri sociale ale poliţiştilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplicã prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";
- Art. 12: "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţia fiind ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale, prin Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2012, constatând cã aceasta este neîntemeiatã.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, în ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unui tratament juridic diferenţiat între magistraţi, pe de o parte, şi parlamentari, pe de altã parte, argumentele invocate de autorii excepţiei vizeazã existenţa unor obligaţii şi incompatibilitãţi asemãnãtoare, ceea ce, în opinia acestora, impune instituirea unei reglementãri identice.
Curtea apreciazã însã cã cele douã categorii comparate de beneficiari ai dreptului la pensie se aflã în situaţii obiectiv diferite. Astfel, existenţa unor interdicţii sau incompatibilitãţi asemãnãtoare nu este de naturã sã punã un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicatã înfãptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigurã imparţialitatea actului de justiţie, ca o trãsãturã definitorie a acestuia, interdicţii care se întind pe întreaga carierã în justiţie, parlamentarul, chemat sã reprezinte poporul în cadrul autoritãţii legiuitoare, este ţinut numai pe perioada exercitãrii mandatului de anumite interdicţii care urmãresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmã caz însã nu se poate vorbi de o imparţialitate absolutã, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politicã fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar.
De altfel. Curtea constatã cã însãşi afirmaţia potrivit cãreia magistraţii şi parlamentarii se supun unui statut asemãnãtor este infirmatã de dispoziţiile constituţionale. Astfel, dacã art. 125 alin. (3) din Constituţie prevede cã "Funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior", dispoziţie identicã şi pentru procurori [art. 132 alin. (2)] şi judecãtorii Curţii Constituţionale (art. 144), potrivit art. 71 alin. (2) din acelaşi act normativ fundamental, "Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului".
Prin urmare, chiar dacã cele constatate cu privire la statutul şi activitatea parlamentarilor au reprezentat şi pot reprezenta în viitor temeiuri ale acordãrii unei pensii de serviciu, Curtea reţine cã aceste temeiuri sunt diferite de cele reţinute cu privire la magistraţi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 şi care au determinat acordarea în continuare a pensiilor de serviciu.
Totodatã, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".
Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [... ] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Curtea a mai statuat cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale în dosarele nr. 8.106/99/2010, nr. 8.147/99/2010, nr. 8.148/99/2010, nr. 7.908/99/2010 şi nr. 7.146/99/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
