Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 155 din 23 februarie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 155 din 23 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 17 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în Dosarul nr. 2.441/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005, care au acelaşi obiect.
La apelul nominal în aceste dosare se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, având în vedere faptul cã sunt îndeplinite cerinţele prevãzute de <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au un obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarele nr. 1.017 D/2005, nr. 1.018 D/2005, nr. 1.059 D/2005 şi nr. 1.060 D/2005 la Dosarul nr. 1.016 D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 25 noiembrie 2005 şi 18 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 şi nr. 2.383/P/2005, Tribunalul Dolj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã "articolul de lege invocat este contrar dispoziţiilor art. 11, art. 20, art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţie, în sensul cã accesul la justiţie este încãlcat faţã de prevederile dreptului internaţional în materie, drept ce are prioritate atunci când se constatã contrarietatea cu legislaţia internã". De asemenea, se mai aratã cã "dreptul la apãrare în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu înseamnã numai asigurarea unui apãrãtor, ci şi posibilitatea efectivã de a rãspunde cererilor, probelor şi excepţiilor, în fiecare speţã, ori încãlcarea acestui drept înseamnã neasigurarea unei judecãţi echitabile, pãrţile nemaiaflându-se pe poziţii de egalitate".
Tribunalul Dolj apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Hotãrârea de declinare a competenţei nu este supusã apelului şi nici recursului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac, precum şi dispoziţiile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã prin <>Decizia nr. 429 din 21 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.220 din 20 decembrie 2004, rãspunzând la o criticã asemãnãtoare, Curtea a reţinut cã instituţia declinãrii de competenţã desemneazã obligaţia stabilitã prin lege pentru organul judiciar învestit cu soluţionarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte ori constatã cã instrumentarea acesteia nu intrã în atribuţiile sale. Declinarea de competenţã nu are caracterul unei judecãţi, pentru cã în cadrul acestei proceduri nu se soluţioneazã fondul cauzei, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionãri a sistemului judiciar. Ţinând seama de natura instituţiei, ca şi de imperativul celeritãţii procesului penal, nu se poate reţine cã textul de lege criticat este de naturã sã încalce sau sã restrângã dreptul la apãrare al pãrţilor, cu atât mai mult cu cât atât inculpatul, cât şi
celelalte pãrţi îşi pot exercita dreptul la apãrare şi celelalte drepturi procesuale în faţa instanţei competente, precum şi dreptul de a ataca prin mijloacele prevãzute de lege hotãrârea prin care aceastã instanţã va soluţiona cauza.
În ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie, nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât accesul la justiţie înseamnã accesul la instanţele de judecatã înzestrate cu competenţa şi cu procedurile stabilite prin lege, fiind impropriu sã se afirme lipsa de acces la justiţie chiar în cadrul desfãşurãrii unui proces judiciar.
Pe cale de consecinţã, nefiind încãlcate nici unul dintre drepturile şi libertãţile fundamentale, nu se poate susţine cã s-ar aduce atingere dreptului la un recurs efectiv prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât dreptul intern oferã pãrţii interesate suficiente garanţii pentru repararea posibilelor încãlcãri ale drepturilor procesuale. Prin urmare, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Legea fundamentalã.
În plus, dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedurã penalã reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã şi de exercitare a cãilor de atac, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.

Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Centrul de Resurse Juridice din Bucureşti în dosarele nr. 2.441/P/2005, nr. 2.382/P/2005, nr. 2.385/P/2005, nr. 2.318/P/2005 şi nr. 2.383/P/2005 ale Tribunalului Dolj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016