Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 155 din 19 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 36 din 19 ianuarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 şi nr. 6.846/1999 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã, precum şi în Dosarul nr. 429/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã avocat Mihai Constantinescu pentru Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, lipsind celelalte pãrţi (autorul exceptiei şi Banca Comercialã Romana - S.A.), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii ca autorul exceptiei solicita, prin cerere aflatã la dosar, amânarea cauzei la data de 26 septembrie 2000 în vederea discutarii conexarii cu dosarele nr. 137C/2000 şi nr. 140C/2000, aflate pe rol la acea data, dosare având aceleaşi pãrţi şi acelaşi obiect.
Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare se opune amânãrii cauzei, solicitatã de autorul exceptiei, care, în calitate de debitor, urmãreşte tergiversarea soluţionãrii cauzei şi amânarea plãţii datoriei. Totodatã, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, solicita conexarea dosarelor nr. 117C/2000, nr. 122C/2000, nr. 138C/2000 şi nr. 139C/2000 la Dosarul nr. 116C/2000, toate aflate pe rolul Curţii la termenul din 19 septembrie 2000, deoarece au aceleaşi pãrţi şi acelaşi obiect.
Reprezentantul Ministerului Public solicita, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, admiterea ambelor cereri formulate de pãrţi, şi anume a cererii de conexare a dosarelor aflate pe rolul Curţii la acest termen, având aceleaşi pãrţi şi acelaşi obiect, iar dupã conexare, a cererii de amânare a cauzei la data de 26 septembrie 2000, în vederea discutarii conexarii la acest dosar şi a dosarelor aflate pe rol la acel termen.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, formulatã de autorul exceptiei, considerând ca este nejustificatã amânarea în vederea discutarii conexarii cu alte dosare care au termen ulterior, o asemenea amânare determinând tergiversarea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate în dosarele care au termen fixat pentru data de astãzi. Examinând cererea de conexare formulatã de partea prezenta, Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, precum şi al art. 164 din Codul de procedura civilã, pentru o mai buna administrare a justiţiei dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr. 116C/2000.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 ca fiind inadmisibila, invocand excepţia autoritãţii de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, pronunţatã de Curtea Constituţionalã în dosare conexate având aceleaşi pãrţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauza juridicã, decizie prin care excepţia a fost respinsã. Se considera ca exista tripla identitate de pãrţi, obiect şi cauza juridicã, întrucât identitatea de obiect nu trebuie raportatã la cauzele concrete, ci numai la contestarea legitimitatii constituţionale a <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 . Totodatã se arata ca atât în sens material, cat şi în sens formal sunt îndeplinite cerinţele art. 1201 din Codul civil referitoare la autoritatea de lucru judecat, precum şi prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie referitoare la puterea şi obligativitatea deciziilor Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, considerând ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 24, 125 şi 128. Se invoca în acest sens Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, prin care Curtea Constituţionalã a respins o excepţie având acelaşi obiect, aceleaşi pãrţi şi care este raportatã la aceleaşi texte constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 ianuarie 2000 şi din 29 februarie 2000, pronunţate în dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 şi, respectiv, nr. 6.846/1999 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã, precum şi prin Încheierea din 21 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 429/2000 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercialã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a ansamblului dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna şi, în special, a dispoziţiilor art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 40. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "G.C.P. - General - Consulting and Procurement" - S.A. din Bucureşti.
Obiectul dosarelor menţionate îl constituie apelul declarat impotriva sentinţelor civile pronunţate de Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti şi, respectiv, de Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, prin care s-au respins opoziţiile impotriva formelor de executare iniţiate de Banca Romana de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 este neconstitutionala în totalitatea ei, pentru ca este "vadit partinitoare", incalcand prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege". Se mai arata ca aceasta ordonanta "a fost emisã într-un domeniu în care exista deja o reglementare", şi anume dispoziţiile art. 478-489 din Codul comercial, care reglementau regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare pana la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, lege prin care aceste dispoziţii au fost abrogate, prevãzându-se însã la art. 102 alin. (1) ca amanetul sau ipoteca asupra bunurilor, constituite şi înregistrate anterior, rãmân supuse dispoziţiilor legale existente la data constituirii lor. Autorul exceptiei considera ca sunt aplicabile şi prevederile Codului de procedura civilã referitoare la procedura executãrii silite, inclusiv în materie imobiliarã. Totodatã se arata ca însãşi <>Legea nr. 99/1999 prevede dreptul la opoziţie la vânzarea bunului gajat al debitorului, creditorului sau proprietarului bunului, drept pe care aceştia îl pot exercita în termen de 5 zile libere de la primirea notificãrii. Or, <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 "instituie o procedura specialã în domeniul executãrii silite mobiliare şi imobiliare, procedura care deroga de la dispoziţiile dreptului comun şi care este valabilã doar în ce priveşte Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi debitorii acesteia". Astfel, art. 4 stipuleazã ca titlul executoriu se comunica debitorului şi se pune în executare fãrã nici o alta formalitate, iar art. 23 din ordonanta prevede ca executarea silitã a bunurilor imobile ipotecate şi a bunurilor mobile gajate se poate face în termen de 5 zile de la comunicarea titlului executoriu cãtre proprietarul acestora, fãrã încuviinţarea instanţei. Potrivit art. 3 alin. (1) din aceeaşi ordonanta, prin titlu executoriu se înţelege contractele sau convenţiile de credit dintre banca şi debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanţelor, actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea acestor creanţe cesionate Agenţiei pentru Valorificarea Activelor Bancare, precum şi orice alte acte sau înţelegeri încheiate de aceasta pentru realizarea creanţelor preluate. Se mai arata ca art. 12 din ordonanta criticata prevede un termen de prescripţie mai scurt pentru acţiunile îndreptate impotriva Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare şi în acest fel "se creeazã o inegalitate discriminatorie de tratament juridic între Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, în calitate de creditor, care se supune unei anumite legi - <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 -, şi ceilalţi creditori aflaţi în situaţii asemãnãtoare şi care se supun unei alte legi, cu mult mai dezavantajoase [...]. Pe de alta parte se creeazã o discriminare între debitorii Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare şi ceilalţi debitori", incalcandu-se principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie.
Autorul exceptiei invoca în motivarea acesteia şi încãlcarea prevederilor art. 24 referitoare la garantarea dreptului la apãrare şi a celor cuprinse în art. 128 din Constituţie privind folosirea cãilor de atac. Se susţine în acest sens ca prin art. 11 alin. (2) din ordonanta se prevede o singura cale de atac - recursul, partea interesatã fiind lipsitã de o cale de atac - apelul, ceea ce în opinia autorului exceptiei constituie "o atingere grava a dreptului la apãrare, mai ales ca apelul este singura cale devolutiva de atac şi provoacã o rejudecare a fondului". Totodatã se considera ca textul contravine şi prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Tot ca încãlcare a dreptului la apãrare este consideratã şi dispoziţia cuprinsã în art. 9 alin. (3) din ordonanta, prin care se instituie prezumţia renunţãrii de cãtre parte la apãrãrile ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor apãrãri, în cazul în care partea nu comunica întâmpinarea prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire înainte de primul termen de judecata, inlaturandu-se astfel aplicarea dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedura civilã.
De asemenea, se invoca şi încãlcarea, prin art. 40 din ordonanta, a prevederilor art. 21 din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie, deoarece, potrivit acestui text, debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare numai cu depunerea unei cauţiuni egale cu jumãtate din valoarea activului bancar supus valorificãrii. Un alt text considerat a fi contrar principiului constituţional al liberului acces la justiţie este cel cuprins în <>art. 9 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , care prevede ca reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiazã şi, dupã caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora la instanta, sub sancţiunea neprimirii cererii de cãtre judecãtor, în timp ce Codul de procedura civilã conditioneaza primirea cererii de cãtre judecãtor doar de îndeplinirea unor condiţii de forma pentru cererea respectiva.
Un alt motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 îl constituie, în opinia autorului exceptiei, încãlcarea prevederilor art. 125 din Constituţie, care stabilesc ca justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, prevãzând în acelaşi timp ca este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare, iar competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. Deoarece <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 da în competenta Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare toatã procedura executãrii silite, cu excepţia litigiilor, autorul exceptiei considera ca prevederile ordonanţei sunt neconstituţionale, executarea silitã fãcând parte din noţiunea de justiţie, "fiind ultima faza a procesului civil".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei ridicate în Dosarul nr. 429/2000, considera ca "<>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 , cu referire specialã la articolele amintite, nu constituie o încãlcare a principiilor constituţionale, legiuitorul având dreptul sa deroge de la alte legi, printr-un act normativ special, în privinta reglementãrii unor instituţii juridice".
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate (ridicatã în dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 şi nr. 6.846/1999) este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, se arata ca, deşi executarea silitã a creanţelor reglementate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 se face fãrã participarea instanţei, dreptul constituţional la liberul acces la justiţie, consacrat de art. 21, nu este încãlcat, deoarece debitorul are deschisã calea contestaţiei la executare. Se apreciazã, de asemenea, ca dispoziţiile art. 8 şi 11 din ordonanta, prin care este reglementatã competenta materialã a curţii de apel în soluţionarea cererilor de orice natura privind realizarea creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 instituind doar o reglementare specialã în materia executãrii silite pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, care, conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 387/1999 , este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului. Sumele rezultate din valorificarea activelor sunt destinate acoperirii creditelor acordate de bãncile cu capital majoritar de stat şi altor plati, iar diferenţa se vireazã la bugetul de stat. Se considera ca "activitatea Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare este de interes general, întrucât are ca scop recuperarea unor fonduri ca resurse pentru bugetul de stat, componenta a bugetului public naţional, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie". Or, conform art. 1725 din Codul civil, în ceea ce intereseazã "tezaurul public", reglementãrile proprii, de excepţie de la dreptul comun, sunt de resortul legii speciale. O astfel de reglementare se regaseste în <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , potrivit cãreia sunt realizate prin executare silitã obligaţii de plata a unor sume ce reprezintã venituri publice. Se mai arata ca, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul trebuie sa asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". În acest scop acesta stabileşte mãsuri cu caracter economic, prin care se urmãreşte realizarea politicii financiare specifice reformei în acest domeniu. În continuare se considera ca adoptarea ordonanţei ce face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, prin care se instituie un regim juridic special de urmãrire şi valorificare a creanţelor preluate de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare, se justifica prin faptul ca majoritatea sumelor rezultate din valorificarea activelor bancare se fac venituri la bugetul de stat, ceea ce impune "o recuperare cat mai optima şi într-un timp cat mai scurt a sumelor respective". Se apreciazã ca prin aceasta ordonanta nu sunt incalcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2), deoarece creanţele sunt recuperate potrivit legii speciale, în condiţii egale şi fãrã nici un fel de discriminãri. De asemenea, nu se incalca nici dreptul la apãrare, întrucât pãrţile sunt libere sa-şi angajeze un apãrãtor în litigiile ce se nasc în legatura cu executarea unor astfel de creanţe. Acest drept nu este lezat nici cu privire la reglementarea cuprinsã în ordonanta, potrivit cãreia nerespectarea obligaţiei de comunicare prezuma renunţarea de cãtre parte la apãrãrile ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor apãrãri, neacceptandu-se invocarea propriei culpe în neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a întâmpinãrii, precum şi a termenului în care trebuie îndeplinitã. Referitor la obligaţia depunerii unei cauţiuni, se considera ca nici aceasta dispoziţie nu este neconstitutionala, nefiind vorba de o taxa de timbru, cum se susţine în motivarea exceptiei, ci de o garanţie ce ar putea fi dispusã de instanta şi în alte litigii privind contestaţia asupra executãrii silite, garanţie obligatorie în cazul reglementat de ordonanta, datoritã specificului acestor creanţe. Se mai arata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 128 din Constituţie referitoare la cãile de atac, ordonanta reglementand prin art. 11 alin. (2) cãile de atac pentru aceasta procedura specialã. În final se apreciazã ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 din Constituţie, deoarece litigiile în legatura cu aceste creanţe se soluţioneazã de instanţele judecãtoreşti.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Excepţia se referã în primul rând la ansamblul acestei ordonanţe şi, în mod special, la dispoziţiile art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 40 din actul normativ menţionat.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000, însã criticile de neconstituţionalitate formulate nu au legatura cu textele modificate.
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile ordonanţei criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21, 24, 125 şi 128 din Constituţie.
Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare.
(3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
- Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra conformitatii dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 cu aceleaşi prevederi constituţionale s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, respingând excepţia. În considerentele acelei decizii s-a reţinut ca <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "are în vedere o categorie specialã de creanţe, pentru care prevede o procedura specialã, şi anume creanţele bancare neperformante preluate la datoria publica interna, asa cum se precizeazã în titlul ordonanţei, ca şi în cuprinsul unor articole ale acesteia (de exemplu, în art. 2, 7, 8 şi 42)". S-a mai arãtat ca asupra principiului egalitãţii Curtea s-a mai pronunţat, "statuand în mod constant ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel ca, dimpotriva, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie sa corespundã un tratament juridic diferit. Tratamentul juridic diferit se justifica prin natura specialã a creanţelor preluate la datoria publica interna". S-a mai constatat, referitor la pretinsa încãlcare a art. 16 alin. (2) din Constituţie, ca aceasta sustinere nu este relevanta, deoarece prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebita a raporturilor reglementate. Din aceasta perspectiva "ordonanta nu incalca normele constituţionale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, «Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege», şi anume prin lege ordinarã, nu prin lege organicã, astfel ca norme în aceste materii pot fi stabilite şi prin ordonanţe date de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum în mod constant Curtea Constituţionalã a afirmat în jurisprudenta sa". Referindu-se la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut prin aceeaşi decizie ca "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi prevãzute în ordonanta, care nu contravin acestui principiu, condiţii de natura sa împiedice abuzul de drept şi, în acelaşi timp, sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creanţelor prevãzute de ordonanta şi, pe de alta parte, îngrãdirea accesului la justiţie". S-a precizat ca în realitate cele doua condiţii, prevãzute în textele de lege criticate, justificate în contextul mãsurilor derogatorii prevãzute de ordonanta, nu constituie îngrãdiri ale accesului liber la justiţie.
Cu privire la pretinsa încãlcare a dreptului la apãrare, Curtea a considerat prin aceeaşi decizie ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 sunt compatibile cu exercitarea dreptului la apãrare pentru pãrţile interesate, deoarece regulile speciale care prevãd condiţii de natura sa asigure celeritatea judecãrii proceselor prin scurtarea unor termene şi comunicarea actelor nu impiedica totuşi partea interesatã sa îşi valorifice drepturile sau sa combata susţinerile adversarului şi nu aduc atingere dreptului de a-şi angaja avocat. Totodatã dreptul la apãrare nu este încãlcat nici prin dispoziţiile din ordonanta, potrivit cãrora hotãrârile instanţei nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, ci numai cu recurs, iar instanta competenta sa soluţioneze litigiul în fond este Curtea de Apel, ceea ce atrage competenta Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea recursului. Curtea a mai statuat ca dispoziţiile din ordonanta, potrivit cãrora în anumite categorii de litigii nu este prevãzutã şi calea de atac a apelului, ci numai aceea a recursului, nu pot fi considerate neconstituţionale, deoarece nici o dispoziţie constituţionalã nu limiteazã dreptul legiuitorului de a reglementa o anumitã cale de atac, cu condiţia de a nu se aduce atingere altor texte constituţionale. De asemenea, Curtea a considerat ca prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 nu se incalca nici prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", deoarece executarea hotãrârilor judecãtoreşti nu reprezintã o activitate de infaptuire a justiţiei (de soluţionare a litigiilor). Prin urmare, nu se poate considera ca prin ordonanta criticata Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare ar fi dobândit atribuţii de infaptuire a justiţiei. Referitor la critica de neconstituţionalitate intemeiata pe argumentul ca ordonanta deroga de la dispoziţiile Codului de procedura civilã, Curtea Constituţionalã a precizat ca nu se poate retine neconstituţionalitatea acestor prevederi de vreme ce ordonanta - emisã în baza delegarii legislative prin lege specialã de abilitare - poate sa modifice normele de competenta şi de procedura, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Curtea constata ca atât considerentele <>Deciziei nr. 126 din 4 iulie 2000 , cat şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece excepţia de neconstituţionalitate se referã la aceleaşi dispoziţii legale, este raportatã la aceleaşi prevederi constituţionale, neinvocandu-se în speta elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 6.841/1999, nr. 6.842/1999, nr. 6.844/1999 şi nr. 6.846/1999 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã şi în Dosarul nr. 429/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 septembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
