Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 154 din 23 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 13 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Florin Velicu în Dosarul nr. 45.599/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.135D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.136D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Florentina Lucaciu în Dosarul nr. 50.435/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.136D/2011 la Dosarul nr. 1.135D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.285/2011 şi nr. 1.587/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 15 şi 22 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 45.599/3/2010 şi nr. 50.435/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Florin Velicu şi de Florentina Lucaciu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la decizii de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile Legii nr. 119/2010 contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 65 alin. (2), conform cãruia "Camerele îşi desfãşoarã lucrãrile în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: [...] j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora [...]", şi art. 73 alin. (3) lit. c), potrivit cãruia "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora [...]".
În Dosarul nr. 1.135D/2011, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã, în esenţã, cã, întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 873/2010 s-au declarat neconstituţionale dispoziţiile Legii nr. 119/2010 referitoare la magistraţi, "s-a operat o profundã discriminare", deoarece aceleaşi argumente erau valabile şi în ceea ce priveşte pensia acordatã prin Statutul deputaţilor şi al senatorilor. Or, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi trebuie sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu.
Totodatã, aratã cã modificarea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi se reglementeazã printr-o procedurã specialã şi extraordinarã a Parlamentului, iar adoptarea Legii nr. 119/2010 nu a respectat aceastã procedurã constituţionalã. De asemenea, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, statutul deputaţilor şi al senatorilor se reglementeazã prin lege organicã. Pe de-o parte, Guvernul nu avea drept de iniţiativã legislativã, iar, pe de altã parte, era necesarã întrunirea votului majoritãţii deputaţilor şi senatorilor aleşi, adicã cel puţin 236 voturi. Or, Legea nr. 119/2010 pentru care Guvernul şi-a asumat rãspunderea la 7 iunie 2010 a fost promovatã prin respingerea moţiunii de cenzurã, care nu a întrunit majoritatea cerutã de Constituţie (228 de voturi faţã de 236 necesare). Prin urmare, voturile împotriva moţiunii şi deci pentru proiectul de lege au fost 197, legea fiind adoptatã fãrã majoritatea cerutã de Constituţie pentru a putea modifica o lege organicã.
De asemenea, susţine cã Legea nr. 119/2010 încalcã principiul neretroactivitãţii legii. În acest sens, invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 120/2007 şi nr. 46/2002, potrivit cãrora pensiile speciale sunt pensii ocupaţionale, care nu pot fi recalculate în baza unor legi noi, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
În final, susţine cã Legea nr. 119/2010 încalcã şi principiul neatingerii drepturilor câştigate, principiu recunoscut în sistemul nostru constituţional începând cu Constituţia din 1923 care l-a proclamat în mod expres. Astfel, pensia este un drept dobândit la momentul deciziei de pensionare, iar încãlcarea acestui drept reprezintã o încãlcare a principiului stabilitãţii şi predictibilitãţii. Prestaţia la care se obligã statul se executã fracţionat, în fiecare lunã, pentru simplul argument cã nu se poate cunoaşte durata vieţii pensionarului. Aceste prestaţii nu sunt diferite, nu au un scop diferit, astfel încât sã poatã fi separate. Deoarece dreptul la asigurãri sociale se naşte în momentul deciziei de pensionare, statul nu poate interveni în a diminua prestaţiile sale de la un anumit moment, întrucât aceasta echivaleazã cu diminuarea dreptului însuşi şi prejudicierea dreptului de proprietate.
În Dosarul nr. 1.136D/2011, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã, în esenţã, cã dreptul la pensie este o creanţã împotriva statului, asumatã de acesta prin actele normative emise şi prin deciziile de acordare a pensiei de serviciu. Atât titlul creanţei, respectiv categoria de pensie, cât mai ales cuantumul sãu ţin de esenţa creanţei, orice atingere adusã acestora fiind de naturã sã încalce principiul constituţional al garantãrii creanţelor asupra statului. Or, prin înlãturarea pensiei de serviciu se revine la inechitãţile pe care legislaţia ultimilor ani a încercat sã le repare.
Susţine cã Legea nr. 119/2010 este retroactivã, întrucât obligaţia asumatã de cãtre stat cu privire la pensia de serviciu este unicã, executarea acesteia fiind periodicã. Aşadar, prin schimbarea categoriei pensiei şi micşorarea cuantumului acesteia, este afectatã obligaţia unicã asumatã de cãtre stat.
În final, invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 120/2007 şi nr. 874/2010, prin care Curtea Constituţionalã a hotãrât în sensul imposibilitãţii scãderii cuantumului pensiei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 65 alin. (2), conform cãruia "Camerele îşi desfãşoarã lucrãrile în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: [...] j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora [...]", şi art. 73 alin. (3) lit. c), potrivit cãruia "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorii excepţiei de neconstituţionalitate formuleazã atât critici de neconstituţionalitate extrinsecã, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecã privind Legea nr. 119/2010.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, Curtea s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã, prin Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011. Cu acel prilej, Curtea a observat cã autorul excepţiei porneşte de la o ipotezã greşitã, în sensul cã în domeniul rezervat legilor organice se poate reglementa numai în condiţiile art. 75 şi art. 76 din Constituţie. Or, chiar Constituţia, la art. 114, oferã Guvernului competenţa de a-şi angaja rãspunderea în faţa Parlamentului asupra unui proiect de lege cu consecinţa adoptãrii legii respective dacã nu a fost depusã o moţiune de cenzurã sau dacã aceasta nu a fost votatã în condiţiile art. 113 din Constituţie. Acest proiect de lege poate viza domenii care fac atât obiectul legii ordinare, cât şi obiectul legii organice, domeniile excluse fiind, spre exemplu, legile constituţionale sau legile pentru adoptarea cãrora Constituţia prevede o anume procedurã (a se vedea art. 138 din Constituţie). Astfel, Curtea a reţinut cã, indiferent de materia în care intervine, cea a legii ordinare sau organice, un proiect de lege poate fi adoptat atât pe calea prevãzutã de art. 75 şi 76, cât şi pe cea reglementatã de art. 114 din Constituţie.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecã, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, constatând cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 44 privind dreptul de proprietate. În acest sens, Curtea a reţinut cã prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, s-a constatat, în esenţã, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Totodatã, Curtea a statuat cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Referitor la critica privind instituirea unui tratament juridic diferenţiat aplicabil parlamentarilor pensionari în raport cu magistraţii care continuã sã beneficieze de pensie de serviciu, ceea ce conduce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate Florin Velicu la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã cele douã categorii socioprofesionale comparate se aflã în situaţii obiectiv diferite. Astfel, existenţa unor interdicţii sau incompatibilitãţi asemãnãtoare nu este de naturã sã punã un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor şi cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicatã înfãptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigurã imparţialitatea actului de justiţie, ca o trãsãturã definitorie a acestuia, interdicţii care se extind pe întreaga carierã în justiţie, parlamentarul, chemat sã reprezinte poporul în cadrul autoritãţii legiuitoare, este ţinut, numai pe perioada exercitãrii mandatului, de anumite interdicţii care urmãresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmã caz însã nu se poate vorbi de o imparţialitate absolutã, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politicã fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar. De altfel, chiar dispoziţiile constituţionale fac deosebiri între statutul magistraţilor şi cel al parlamentarilor. Astfel, dacã art. 125 alin. (3) din Constituţie prevede cã "funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior", potrivit art. 71 alin. (2) din acelaşi act normativ fundamental, "calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului".
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În final, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Florin Velicu şi de Florentina Lucaciu în dosarele nr. 45.599/3/2010 şi nr. 50.435/3/2010 ale Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
