Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 154 din 17 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V alin. (2) liniuta a 4-a din Ordonanta Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor si pentru instituirea unor masuri de imbunatatire a colectarii unor venituri bugetare si ale art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Popa - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor mãsuri de îmbunãtãţire a colectãrii unor venituri bugetare şi ale <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrisil" - S.R.L. din Diosig în Dosarul nr. 1.196/2004 al Judecãtoriei Marghita. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Stabilirea faptului cã, o datã cu aplicarea sancţiunii, se dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, nu înfrânge prezumţia referitoare la caracterul licit al dobândirii averii, ci este în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9).
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.196/2004, Judecãtoria Marghita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor mãsuri de îmbunãtãţire a colectãrii unor venituri bugetare şi ale <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrisil" - S.R.L. din Diosig. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, formulatã oral în faţa instanţei de judecatã şi cuprinsã în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie. Considerã cã prezumţia de dobândire licitã a bunurilor, instituitã de textul constituţional invocat, opereazã şi în ceea ce priveşte bunurile confiscate prin proces-verbal de contravenţie. Judecãtoria Marghita considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii nu se poate vorbi de o dobândire licitã care sã poatã fi prezumatã. Aratã cã susţinerile autorului excepţiei pornesc de la premisa eronatã cã proprietatea trebuie ocrotitã în orice condiţii, inclusiv atunci când legea este încãlcatã. De altfel, din întreaga economie a art. 41 din Constituţie, rezultã cã textele constituţionale care conţin dispoziţii privind protecţia proprietãţii private au în vedere desfãşurarea de activitãţi comerciale în condiţiile respectãrii prevederilor legale referitoare la dreptul de proprietate. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 este inadmisibilã, deoarece prin dispoziţiile <>art. 298 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal a fost abrogatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 , pe cale de consecinţã fiind abrogate şi prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/2003 . Astfel, ele nu mai sunt în vigoare, fiind incidente prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ce au ca obiect dispoziţii legale în vigoare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, apreciazã cã este neîntemeiatã. În acest sens, precizeazã cã de prezumţia dobândirii licite, stabilitã de art. 44 alin. (8) din Constituţie, "se bucurã numai averea dobânditã printr-o activitate în acord cu ordinea de drept, nu şi cea obţinutã prin fapte de încãlcare a legii, anume prin sãvârşirea de infracţiuni şi contravenţii". Întrucât, prin dispoziţiile art. 44 alin. (9), Legea fundamentalã a abilitat legiuitorul ordinar sã fixeze condiţiile în care pot fi confiscate bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, considerã cã prevederile de lege criticate sunt concordante cu dispoziţiile Constituţiei. În continuare, menţioneazã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã este la latitudinea legiuitorului sã aplice un regim juridic mai sever în cazul circulaţiei bunurilor supuse accizelor, inclusiv sub aspectul gravitãţii sancţiunilor prevãzute. Citeazã, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 477 din 9 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã aplicarea, în mod legal, a unei amenzi, pentru o contravenţie sãvârşitã, este consecinţa legitimã a încãlcãrii unei norme legale, iar nu o încãlcare a dreptului de proprietate. De asemenea, stabilirea faptului cã, o datã cu aplicarea sancţiunii, se dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, nu înfrânge prezumţia referitoare la caracterul licit al dobândirii averii, ci este în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua şi alin. (9). De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a reţinut cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, aşa cum prevede art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Menţioneazã, în acest sens, <>Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor mãsuri de îmbunãtãţire a colectãrii unor venituri bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 17 ianuarie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 247/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 13 iunie 2003, precum şi cele ale <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile ulterioare. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - <>Art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 : "(2) Prin derogare de la prevederile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã: (...) - cu amendã între 5 miliarde lei şi 10 miliarde lei şi confiscarea carburanţilor auto, fapta prevãzutã la lit. e)"; - <>Art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "(1) Persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscãrii şi va lua în privinţa lor mãsurile de conservare sau de valorificare prevãzute de lege, fãcând menţiunile corespunzãtoare în procesul-verbal. (2) În cazul în care bunurile nu se gãsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei. (3) Agentul constatator are obligaţia sã stabileascã cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacã acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacã este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilã." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate este încãlcat art. 41 alin. (7) din Constituţia României, devenit, ca urmare a revizuirii şi republicãrii Constituţiei, art. 44 alin. (8), cu urmãtorul conţinut: - Art. 44 alin. (8): "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textul <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 stabileşte sancţiunea aplicabilã în ipoteza sãvârşirii contravenţiei reglementate la lit. e) a alineatului (1) al aceluiaşi articol. Astfel, comercializarea de carburanţi auto care nu corespund certificatului de conformitate se sancţioneazã cu amendã între 5 miliarde lei şi 10 miliarde lei şi confiscarea acestora. Curtea Constituţionalã constatã cã s-a mai pronunţat asupra unei excepţii asemãnãtoare. Astfel, prin <>Decizia nr. 105 din 11 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, Curtea a observat cã prin sãvârşirea unei contravenţii, în speţa de faţã comercializarea de carburanţi auto care nu corespund certificatului de conformitate, se încalcã o normã legalã care reglementeazã regimul juridic special al produselor supuse accizelor. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauzã de înlãturare a prezumţiei generale de dobândire licitã a averii. O interpretare contrarã ar duce la concluzia eronatã cã proprietatea ar trebui ocrotitã în orice condiţii, inclusiv când legea este încãlcatã. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã interdicţia confiscãrii averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscãrii bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (9). Or, carburanţii auto ale cãror caracteristici nu corespund celor înscrise în certificatul de conformitate se circumscriu, în cazul comercializãrii lor, sferei bunurilor a cãror confiscare este permisã de textul constituţional al art. 44 alin. (9). De asemenea, Curtea Constituţionalã a constatat prin <>Decizia nr. 372 din 2 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 13 noiembrie 2003, cã prin însãşi sãvârşirea contravenţiei autorul acesteia se situeazã în afara sferei licitului, cu consecinţa fireascã, prevãzutã de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilitãţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 , şi prin <>Decizia nr. 98 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 30 aprilie 2004, a statuat cã acestea sunt constituţionale. Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , pe baza unui raţionament similar, critica fiind identicã. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , statuând prin <>Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 31 iulie 2003, <>Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, <>Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, şi <>Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, cã acestea sunt constituţionale. Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V alin. (2) liniuţa a 4-a din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor mãsuri de îmbunãtãţire a colectãrii unor venituri bugetare şi ale <>art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrisil" - S.R.L. din Diosig în Dosarul nr. 1.196/2004 al Judecãtoriei Marghita. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
