Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 153 din 23 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) si (4) si ale art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 10 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Contransimex-b" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 10.054/2005 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.054/2005, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã de Societatea Comercialã "Contransimex-b" - S.A. din Ploieşti într-o cauzã având ca obiect o cerere privind emiterea somaţiei de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 şi ale <>art. 53 alin. (2), întrucât "dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 permit instanţei de judecatã sã soluţioneze o cauzã fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare, potrivit Codului de procedurã civilã". Autorul excepţiei susţine cã "posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi realizarea unui proces echitabil". De asemenea, se aratã cã "emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi pentru sume cu aproximaţie stabilite, precum şi executarea unui asemenea titlu încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului de proprietate".
Totodatã, autorul excepţiei susţine cã art. 8 alin. (2) din
<>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravine art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 53 alin. (2), ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã încãlcarea art. 126 alin. (2) din Constituţie constã în faptul cã "dispoziţiile legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevãzute de Codul de procedurã civilã şi de legea de organizare judiciarã". De asemenea, autorul excepţiei considerã cã, "deşi acţiunea în anulare a ordonanţei cu somaţia de platã constituie o cale de atac, totuşi ea urmeazã a fi judecatã [...] de un complet format dintr-un singur judecãtor", ceea ce "îngrãdeşte, în mod indirect, accesul la justiţie [şi] creeazã o diferenţiere anticonstituţionalã faţã de justiţiabilii care beneficiazã la acelaşi nivel jurisdicţional de judecatã [de un] complet format din doi judecãtori".
Judecãtoria Ploieşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2) şi (4): "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã."[...]
(4) În citaţie se va face menţiunea cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sã depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 8 alin. (2): "Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã."
În susţinerea excepţiei, autorul acesteia considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 şi ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (2). Totodatã, apreciazã cã prevederile legale criticate contravin şi art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a statuat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã este constituţionalã atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, şi nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , faţã de prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 44, art. 53 alin. (2) şi art. 126 din Constituţie, precum şi faţã de art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prin deciziile pronunţate în materie, Curtea a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintã obligaţii contractuale de platã a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecã conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedurã civilã. Totodatã, textele de lege criticate conţin norme de procedurã asupra cãrora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege".
Pe de altã parte, se observã cã argumentele prezentate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt similare cu cele formulate de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţionalã prin deciziile mai sus menţionate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei amintite, considerãm cã soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Contransimex-b" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 10.054/2005 al Judecãtoriei Ploieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
