Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 153 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 6 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în dosarele nr. 684/295/2007, nr. 639/295/2007, nr. 796/295/2007, nr. 419/295/2007, nr. 422/295/2007, 6.216/325/2007, nr. 394/220/2007 şi nr. 12.314/325/2006.
Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constituţionalã cu nr. 1.633D/2007, nr. 1.634D/2007, nr. 1.635D/2007, nr. 1.636D/2007, nr. 1.800D/2007, nr. 1.850D/2007, nr. 1.856D/2007 şi nr. 10D/2008.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 10D/2008, nr. 1.856D/2007, nr. 1.850D/2007, nr. 1.800D/2007, nr. 1.636D/2007, nr. 1.635D/2007 şi nr. 1.634D/2007 la Dosarul nr. 1.633D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate. Invocã, de asemenea, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 noiembrie 2007, 28 noiembrie 2007, 5 decembrie 2007 şi 12 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 684/295/2007, nr. 639/295/2007, nr. 796/295/2007, nr. 419/295/2007, nr. 422/295/2007, nr. 6.216/325/2007, nr. 394/220/2007 şi nr. 12.314/325/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã.
În motivarea excepţiei, având un conţinut identic, Tribunalul Timiş - Secţia civilã aratã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul nediscriminãrii, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietãţii private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiţiei cetãţeniei române pentru persoana îndreptãţitã sã solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestierã, contravenind în aceastã manierã principiului nediscriminãrii consacrat de Legea fundamentalã. În al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specialã se cere a fi valorificat într-un termen substanţial a cãrui expirare atrage inevitabil sancţiunea decãderii, deci face imposibilã realizarea dreptului pretins. Or, în condiţiile în care termenul pentru declanşarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de terenuri, în prezent cetãţeni strãini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în perioada comunistã, împrejurare ce determinã, în opinia instanţei, încãlcarea principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private.
În al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciazã cã, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile <>Deciziei nr. 408/2004 din 7 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 15 noiembrie 2004, prin care Curtea Constituţionalã a reţinut cã voinţa legiuitorului constituţional, potrivit cãreia cetãţenii strãini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legalã, nu permite decât o interpretare univocã, norma fiind de imediatã aplicare, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legãturã cu care se exercitã calitatea de moştenitori legali s-a deschis dupã intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţioneazã posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic - decesul autorului petiţionarului.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 48 din Legea nr. 18/1991 creeazã o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptãţite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar şi cele îndreptãţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, dacã în cazul <>Legii nr. 10/2001 , cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi un drept special de folosinţã asupra imobilelor, care, dupã redobândirea cetãţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a <>Legii nr. 18/1991 , cetãţenii strãini sau apatrizi - foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacã imobilele care fac obiectul de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 au fost preluate fãrã titlu valabil, persoanele îndreptãţite, indiferent de cetãţenie, îşi pãstreazã calitatea de proprietar avutã în momentul preluãrii.
Aceastã discriminare între categoriile de cetãţeni care îşi întemeiazã pretenţiile pe dispoziţiile celor douã legi reparatorii, ambele având o ipotezã comunã - deposedarea abuzivã de proprietatea imobiliarã în regimul comunist, nu îşi poate gãsi fundamentare şi justificare în nicio prevedere legalã internã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 48 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, sunt constituţionale, fiind în deplinã concordanţã cu textele din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are urmãtorul cuprins: "Cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi foştii cetãţeni români care şi-au redobândit cetãţenia românã, indiferent dacã şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţarã, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestierã, prevãzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai pânã la limita prevãzutã la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestierã, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (3)-(9)."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 44, care dispune cu privire la Dreptul de proprietate privatã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã prin <>Decizia nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 48 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, în cauze în care acelaşi autor - Tribunalul Timiş - Secţia civilã -, a ridicat aceeaşi excepţie, cu o motivare identicã celei din prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Prin acea decizie, cu majoritate de voturi, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea, fãcând trimitere la <>Decizia sa nr. 630 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, a reţinut urmãtoarele: dispoziţiile <>Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, dupã caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptãţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi pentru foştii cetãţeni români care şi-au redobândit cetãţenia românã, indiferent dacã şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţarã. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciarã - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea cãtre foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de cãtre stat -, reglementarea condiţiilor în care opereazã aceastã retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptãţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitãrii dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetãţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţionalã.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevãd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, nu o înlãturã, ci doar precizeazã cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacitãţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre modalitãţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini sau apatrizi este moştenirea legalã, ceea ce presupune cã aceştia, dupã anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (<>art. 650 şi urmãtoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991 , republicatã, fiind o lege specialã care are ca destinatari doar pe cetãţenii români.
Pe de altã parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor <>Legii nr. 18/1991 , garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtã vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmeazã a se naşte ulterior.
Considerentele care au justificat adoptarea acestei soluţii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât se impune menţinerea ei.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în dosarele nr. 684/295/2007, nr. 639/295/2007, nr. 796/295/2007, nr. 419/295/2007, nr. 422/295/2007, nr. 6.216/325/2007, nr. 394/220/2007 şi nr. 12.314/325/2006.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
