Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 153 din 17 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 24 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lion King" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.016/2004 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, fiind raportate la aceleaşi dispoziţii ale Legii fundamentale, cu o motivare similarã, aşa încât se impun pãstrarea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 1 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.016/2004, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Lion King" - S.R.L. din Iaşi într-o cauzã având ca obiect o cerere de ordonanţã preşedinţialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textele de lege criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 41^1 [devenit art. 45], art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 alin. (1) şi (1^1) [devenit art. 124 alin. (1) şi (2)] din Constituţie, pentru urmãtoarele motive: modalitatea de judecare a cauzei stabilitã la alin. 3 al art. 581 din Codul de procedurã civilã, respectiv soluţionarea cererii fãrã citarea pãrţilor, "creeazã posibilitatea discriminãrii între justiţiabili", încãlcând totodatã şi dispoziţiile alin. (1) al art. 53 din Constituţie, potrivit cãrora restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi este permisã doar în cazurile expres şi limitativ prevãzute în Legea fundamentalã, şi contravine, de asemenea, principiului exercitãrii drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu bunã-credinţã, consacrat de prevederile art. 57 din Legea fundamentalã; alin. 4 al art. 581 din Codul de procedurã civilã încalcã, de asemenea, principiile şi normele constituţionale invocate mai sus, deoarece, "în urma unei judecãţi sumare şi chiar în lipsa oricãrei poziţii exprimate de partea care cade în pretenţii, se poate proceda la o executare fãrã somaţie şi fãrã trecerea vreunui termen"; textele de lege criticate încalcã principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la apãrare al pãrţii care nu a fost citatã pentru termenul la care se soluţioneazã cererea de ordonanţã preşedinţialã; posibilitatea evacuãrii autorului excepţiei ca urmare a admiterii cererii de ordonanţã preşedinţialã, judecatã cu respectarea procedurii prevãzute de textele de lege criticate, încalcã dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economicã; sunt încãlcate, de asemenea, dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi", deoarece "partea chematã în judecatã nu îşi poate formula apãrãrile, iar executarea ce urmeazã unei astfel de judecãţi este de urgenţã, fãrã somaţie şi fãrã trecerea vreunui termen".
Judecãtoria Iaşi a apreciat, printr-o încheiere anterioarã celei de sesizare a Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, cã, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, "deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, au putere pentru viitor şi produc efecte erga omnes", aşa încât excepţia invocatã, fiind anterior soluţionatã prin decizii definitive ale Curţii, nu îndeplineşte cerinţele legale pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional. Ca atare, instanţa de judecatã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. Împotriva acestei soluţii partea Societatea Comercialã "Lion King" - S.R.L. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia instanţei superioare.
Aşadar, instanţa superioarã celei de fond a constatat admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea cauzei la Judecãtoria Iaşi, care a pronunţat o nouã încheiere prin care a dispus suspendarea judecãrii cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, fãrã a-şi exprima opinia asupra acesteia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât ordonanţa preşedinţialã reprezintã o procedurã specialã a cãrei reglementare nu aduce atingere textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi care este în concordanţã cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Derogarea de la regula citãrii pãrţilor ori de la posibilitatea ca executarea ordonanţei preşedinţiale sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen se justificã prin trãsãturile acesteia: urgenţa, lipsa puterii de lucru judecat şi caracterul vremelnic al mãsurilor dispuse prin ordonanţã. În aceste condiţii, legea procesualã civilã consacrã o soluţie fireascã, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi cu necesitatea respectãrii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor, a înfãptuirii justiţiei în spirit de imparţialitate şi dreptate.
"Normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor pãrţilor din aceste cauze, în egalã mãsurã", aşa încât prin acestea nu se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi consacrat de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. În sprijinul acestor argumente este indicatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , <>Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996 şi <>Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 .
Avocatul Poporului considerã cã sesizarea Curţii Constituţionale nu este legalã, întrucât din actul de sesizare a Curţii Constituţionale lipsesc atât textele din Constituţie în raport de care urmeazã sã fie verificatã constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate de autorul excepţiei, cât şi opinia instanţei de judecatã cu privire la excepţia invocatã, aceasta fiind o condiţie de valabilitate a sesizãrii. Prin urmare, sunt nesocotite dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , precum şi cele ale art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, dispoziţii imperative ce reprezintã voinţa legiuitorului de a acorda instanţei de judecatã rolul de filtru de acces la instanţa de contencios constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 alin. 3 (modificate prin <>art. I pct. 213 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000) şi alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 581 alin. 3 şi 4: "Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecatã asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 41^1 [devenit art. 45], art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 alin. (1) şi (1^1) [devenit art. 124 alin. (1) şi (2)] din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) în tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în ondiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 57: "Cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi.";
- Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar soluţia adoptatã în mod constant în deciziile anterioare a fost aceea a respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, Curtea a statuat cã "Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedurã civilã instituie o procedurã specialã, potrivit cãreia instanţa de judecatã poate dispune, prin ordonanţã preşedinţialã, luarea unor mãsuri cu caracter vremelnic, a cãror urgenţã este justificatã de necesitatea evitãrii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricãrei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se gãsesc în situaţii similiare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite.
Cu privire la critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constatã, de asemenea, cã nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã nu numai cã nu se aduce vreo îngrãdire dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivã, se creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţã preşedinţialã (în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri)". Pe de altã parte, hotãrârea definitivã şi irevocabilã privind drepturile pãrţilor se va da în cadrul procesului în care se judecã fondul litigiului, aşa cum a constatat Curtea prin <>Decizia nr. 173 din 15 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 mai 2004.
Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor <>art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 383 din 30 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, cã "nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã nu numai cã nu se aduce vreo îngrãdire dreptului persoanei la apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivã, se creeazã posibilitatea pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Totodatã, posibilitatea atacãrii cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestãrii executãrii acesteia, posibilitate prevãzutã de art. 582 din Codul de procedurã civilã, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectãri a dreptului la apãrare".
În ceea ce priveşte conformitatea textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] şi art. 123 alin. (1) [devenit <>art. 124 alin. (1)] din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, cã "textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale [...]. De asemenea, nu sunt incidente în speţã nici prevederile art. 54 din Legea fundamentalã, care se referã la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi". Pe de altã parte, "invocarea de cãtre autorul excepţiei a încãlcãrii prevederilor art. 123 din Constituţie nu are nici o relevanţã, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de naturã sã aducã atingere înfãptuirii în numele legii a justiţiei [...]" şi nici principiului unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia posibilitatea evacuãrii sale ca urmare a admiterii cererii de ordonanţã preşedinţialã, judecatã cu respectarea procedurii prevãzute de textele de lege criticate, ar încãlca dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitor la libertatea economicã, este lipsitã de temei, textul constituţional de referinţã având cu totul alt obiect, motiv pentru care invocarea sa nu are relevanţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lion King" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.016/2004 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
