Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 153 din 12 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 12 noiembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicatã de Societatea Comercialã "Siretul" - S.A. din Bucecea în Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecãtoriei Botosani.
La apelul nominal rãspunde Doina Zmau. Lipseşte Societatea Comercialã "Siretul" - S.A. din Bucecea, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, Doina Zmau susţine ca schimbarea locului sau de munca şi, implicit, a felului muncii sunt ilegale, deoarece contractul individual de munca a fost modificat unilateral, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ridicate, considerând ca nu se justifica schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizata în Decizia nr. 86 din 4 septembrie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Botosani, prin Încheierea din 24 mai 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.500/1999, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicatã de Societatea Comercialã "Siretul" - S.A. din Bucecea, judeţul Botosani, într-o cauza ce are ca obiect contestaţia formulatã de Doina Zmau impotriva deciziei de modificare unilaterala a contractului individual de munca, emisã de autoarea exceptiei.
În motivarea exceptiei se susţine ca art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "este abrogat implicit, deoarece face vorbire de persoane încadrate în unitãţile socialiste". Întrucât "asemenea unitãţi nu mai exista, ele fiind transformate potrivit <>Legii nr. 15/1990 în societãţi comerciale şi regii autonome..., nici persoanelor încadrate la unitãţile nouinfiintate nu li se mai aplica prevederile care erau valabile pentru unitãţile de tip socialist". Deoarece nici Constituţia şi nici legislaţia de dupã 1989 nu se mai referã la organizaţii socialiste, "iar art. 134 din Constituţie stabileşte ca economia României este o economie de piata, dispoziţiile legale criticate sunt abrogate prin efectul prevederilor constituţionale ale art. 150 alin. (1)". În acest sens se invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 82 din 29 aprilie 1997, prin care s-a reţinut abrogarea dispoziţiilor <>art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 , în mãsura în care se referã la societãţile comerciale.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã excepţia ridicatã ca nefondata, deoarece textul de lege îşi menţine valabilitatea. Şi aceasta, chiar dacã expresia "unitãţile socialiste" este o expresie perimata, fiindca face "referire la aceeaşi persoana juridicã", existenta în continuare.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii "nu contravin prevederilor art. 38 din Constituţie, care reglementeazã dreptul la munca şi la protecţia socialã a muncii, şi nici altor dispoziţii constituţionale". În acest sens se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 86 din 4 septembrie 1996, prin care s-a decis ca dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Codul muncii sunt constituţionale. În continuare se menţioneazã ca, potrivit art. 183 alin. (1) din Codul muncii, prevederile acestuia se aplica şi "raporturilor de munca stabilite de persoane juridice, altele decât unitãţile socialiste".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, <>art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Critica de neconstituţionalitate vizeazã art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, conform cãruia "Persoana incadrata într-o unitate socialistã are urmãtoarele drepturi principale: [...]
c) sa i se asigure stabilitatea în munca, contractul de munca neputând sa înceteze sau sa fie modificat decât în cazurile prevãzute de lege".
Deşi autoarea exceptiei nu precizeazã norma constituţionalã incalcata, în motivarea exceptiei se referã totuşi la art. 134 din Constituţie, potrivit cãruia "Economia României este economie de piata", şi la art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".
Examinând cauza, Curtea constata ca primul argument de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, deoarece protecţia legalã a raporturilor de munca este necesarã şi valabilã şi în condiţiile economiei de piata. Dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii impun legalitatea oricãrei mãsuri de încetare sau de modificare a contractului individual de munca, cerinta pe deplin compatibila cu principiile consacrate prin Constituţia din 1991, îndeosebi cu cele referitoare la dreptul la munca şi la protecţia socialã a muncii, consacrate în art. 38 alin. (1) şi (2), potrivit cãrora "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit [...]" şi, respectiv, "Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii [...]".
Examinând cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, neputându-se retine vreo norma constituţionalã infranta de art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, nu se poate susţine nici abrogarea acestui articol de lege prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie.
De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 86 din 4 septembrie 1996, rãmasã definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997. Prin aceasta decizie s-a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat, reţinându-se ca, deşi unitãţile socialiste au dispãrut ca subiecte ale raporturilor de munca, totuşi reglementarea data acestor raporturi prin textele Codului muncii trebuie aplicatã în continuare "raporturilor ce se stabilesc între salariaţii persoanelor juridice care au rezultat din transformarea fostelor unitãţi socialiste, inclusiv dupã privatizarea acestora, potrivit legii". De asemenea, s-a reţinut ca, "Independent însã dacã se admite sau nu o modificare tacitã a terminologiei Codului muncii, textele acestuia se aplica - cu excepţia cazurilor în care ar fi potrivnice prevederilor Constituţiei sau dispoziţiilor cuprinse în legile ulterioare - în cazul tuturor raporturilor de munca stabilite între agenţii economici şi salariaţii acestora".
Aceste considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi care sa justifice reconsiderarea acestora.
În plus, Curtea constata ca aceeaşi obligaţie este prevãzutã şi la art. 183 alin. (1) din Codul muncii, care prevede ca dispoziţiile acestui cod se aplica şi "raporturilor de munca stabilite cu persoane juridice, altele decât unitãţile socialiste". Rezulta ca reglementãrile Codului muncii continua şi în prezent sa aibã caracterul de drept comun pentru orice raporturi juridice de munca, indiferent cine este angajatorul. De aceea, art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este în vigoare şi corespunde pe deplin prevederilor constituţionale ale art. 38, potrivit cãrora dreptul la munca nu poate fi îngrãdit, salariaţii având dreptul la protecţia socialã a muncii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ridicatã de Societatea Comercialã "Siretul" - S.A. din Bucecea în Dosarul nr. 2.500/1999 al Judecãtoriei Botosani.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
