Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 152 din 30 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 420 din 11 mai 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Lefter în Dosarul nr. 771/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate, în realitate, ultrctiveazã, iar art. 15 alin. (2) din Constituţie interzice numai neretroactivitatea legii, iar nu şi ultrctivitatea acesteia. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora nu se pot modifica prevederile Codului de procedurã civilã printr-o ordonanţã a Guvernului, ci numai printr-o lege organicã, apreciazã cã acestea sunt nefondate, întrucât prin ordonanţe de urgenţã se poate legifera în domenii ce ţin de sfera legii organice, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 771/C/2003, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Lefter într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea apelului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care i s-au respins cererea de constatare a nulitãţii unui act de partaj voluntar şi cererea de partajare a bunurilor comune dobândite în timpul cãsãtoriei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate, "prin care legea veche ultrctiveazã peste prevederile legii noi", contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacrã "principiul activitãţii legii pentru viitor". Astfel, apreciazã autorul excepţiei, "se ajunge la funcţionarea concomitentã a instanţelor judecãtoreşti dupã douã legi, distincte şi contradictorii", deoarece "tribunalele şi curţile de apel funcţioneazã în continuare ca instanţe de apel şi de recurs, dupã legea veche, iar dupã legea nouã au competenţe care exclud competenţele anterioare, astfel încât tribunalul funcţioneazã ca instanţã de apel, iar curtea de apel, care este singura instanţã numai de apel, funcţioneazã şi ca instanţã de recurs, [...] iar Curtea Supremã de Justiţie este singura instanţã de recurs, dupã noua competenţã".
Totodatã, în ceea ce priveşte ultrctivitatea legii vechi sub aspectul termenelor şi cãilor de atac, faţã de momentul de pronunţare a hotãrârii, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, contravenind principiilor egalitãţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie, întrucât "prin introducerea cãii de atac a apelului de competenţa curţii de apel se creeazã o şansã în plus în pronunţarea unei hotãrâri", legea nouã creând "posibilitatea verificãrii soluţiei şi în douã cãi de atac cu competenţe în afara celor zonale, [...] supuse influenţelor şi presiunilor locale".
Pe de altã parte, autorul excepţiei susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 este neconstituţionalã, întrucât modificã procedura de judecatã şi competenţa, iar potrivit art. 73 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, acestea se pot reglementa numai prin lege organicã.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã, exprimându-şi opinia, aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, acestea respectând principiul neretroactivitãţii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât cãile de reformare, retractare sau anulare a hotãrârilor judecãtoreşti rãmân supuse legii vechi.
Referitor la neconstituţionalitatea ordonanţelor care modificã sau completeazã norme de procedurã, Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã, pentru aceleaşi motive, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , pe care a respins-o ca neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
În ceea ce priveşte modificãrile aduse Codului de procedurã civilã printr-o ordonanţã de urgenţã, apreciazã cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate sub douã aspecte: pe de-o parte, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, prevede cã procedura de judecatã şi competenţa sunt stabilite prin lege - deci prin lege ordinarã, iar nu prin lege organicã, iar art. 73 alin. (3) lit. t) prevede cã numai Constituţia poate califica o lege drept lege organicã; pe de altã parte, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în numeroase cazuri cu privire la acest aspect, statuând cã reglementarea prin ordonanţe de urgenţã în domenii rezervate legilor organice este constituţionalã.
Totodatã, noţiunea de "lege" din cuprinsul art. 124 din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii şi judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, are în vedere sensul cel mai larg, acoperind toatã gama dispoziţiilor normative, iar nu numai legea, în sensul de act normativ emis de Parlament.
Referitor la accesul liber la justiţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în numeroase cazuri, statuând cã acest drept nu presupune accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege.
Soluţia ultrctivitãţii legii vechi prevãzute de dispoziţiile legale criticate nu numai cã este constituţionalã - art. 15 alin. (2) din Constituţie interzicând doar aplicarea legii noi situaţiilor juridice nãscute sau stinse anterior acesteia -, dar este şi fireascã, justificatã de necesitatea de a permite pãrţii care a pornit o judecatã de a avea reprezentarea exactã cu privire atât la instanţa ce-i va soluţiona cererea, cât şi la cãile de atac pe care le va putea exercita.
Cu privire la încãlcarea art. 53 din Constituţie (art. 49, înainte de republicare) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, acest text "are în vedere drepturi a cãror existenţã este stabilitã ori recunoscutã prin lege în patrimoniul titularului, iar din pricina unor împrejurãri expres şi limitativ enumerate în Constituţie, exercitarea este restrânsã în timp, în spaţiu sau cu privire la anumite categorii de persoane". Aceastã interpretare exclude de sub incidenţa acestui articol situaţiile în care, potrivit legii, dreptul însuşi nu existã. "Din aceastã perspectivã, posibilitatea de a promova o cale de atac în condiţiile şi la instanţa devenitã competentã potrivit legii noi este exclusã de lege pentru cauzele în curs de judecatã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã, iar nu doar o limitare a exerciţiului unui asemenea drept."
Avocatul Poporului considerã cã toate dispoziţiile legale criticate prin excepţia ridicatã sunt constituţionale, având în vedere urmãtoarele:
Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, raportatã la art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciazã cã aceastã susţinere este neîntemeiatã, întrucât chiar din formularea textelor legale criticate rezultã cã se respectã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii.
Astfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat cã "dreptul relativ la exercitarea cãilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunţãrii, deoarece admisibilitatea unei cãi de atac constituie o calitate inerentã a hotãrârii şi, în aceste condiţii, nici o cale de atac nu poate rezulta dintr-o lege posterioarã, dupã cum nici o cale de atac existentã în momentul pronunţãrii nu poate fi desfiinţatã fãrã retroactivitate, de cãtre o lege posterioarã", iar "o cale de atac se exercitã doar împotriva hotãrârilor pronunţate dupã intrarea sa în vigoare" (deciziile nr. 9/1994 şi nr. 96/1996).
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã nici aceasta nu este întemeiatã, întrucât textele legale criticate asigurã un tratament egal al cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, respectiv al persoanelor care au formulat acţiuni în justiţie sub imperiul legii vechi şi celor ce s-au adresat instanţei de judecatã potrivit noilor reglementãri. Astfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant cã violarea principiului egalitãţii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o justificare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratament inegal şi mijloacele folosite (de exemplu, deciziile nr. 107/1995 şi nr. 342/2003), ceea ce nu este cazul în privinţa textelor legale invocate în excepţia de neconstituţionalitate.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 73 din Constituţie, republicatã, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textul constituţional enumerã expres şi limitativ domeniile rezervate legii organice, printre care nu figureazã dispoziţiile legale privind procedura civilã, în ansamblul lor, ci organizarea şi funcţionarea instanţelor judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate faţã de art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia procedura şi competenţa de judecatã sunt stabilite prin lege, apreciazã cã "faptul cã dispoziţiile legale criticate au fost stabilite prin ordonanţã de urgenţã nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât şi ordonanţele de urgenţã se emit în domeniul rezervat legii, în condiţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, republicatã".
Referitor la invocarea art. 21 alin. (2), art. 53 şi art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicatã, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003 şi intratã în vigoare la data de 28 august 2003, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. II alin. 2 şi 3: "Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã privitoare la competenţã sunt aplicabile.
Hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmân supuse cãilor de atac şi termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronunţate."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 49, art. 72 alin. (3) lit. r), art. 123 alin. (1) şi art. 125 alin. (3), care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. t), art. 124 alin. (1) şi art. 126 alin. (2), având urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 73 alin. (3) lit. t): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.";
- Art. 124 alin. (1): "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.";
- Art. 126 alin. (2): "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecã a dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine cã examinarea constituţionalitãţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptãrii respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşadar, în ceea ce priveşte <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , fiind adoptatã anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 429 din 23 octombrie 2003 de revizuire a Constituţiei României, constituţionalitatea extrinsecã a acesteia va fi analizatã prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 114, în vigoare în momentul adoptãrii sale, iar nu la cele ale art. 115, noile reglementãri constituţionale fiind relevante numai în privinţa conţinutului dispoziţiilor legale examinate.
Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenţã în domenii care fac obiectul legii organice, prin <>Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, arãtând cã interdicţia abilitãrii Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice îl priveşte, în mod nemijlocit, pe legiuitor, întrucât art. 114 alin. (1) din Constituţie dispune expres cã Parlamentul poate adopta o asemenea lege în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Asemenea interdicţie nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţã, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitãţii constituţionale a instituţiei.
Pe de altã parte, în jurisprudenţa sa constantã, de exemplu prin <>Decizia nr. 247 din 17 septembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 22 octombrie 2002, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile privind procedura de judecatã şi cele referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevãzute ca atare nici de dispoziţiile constituţionale ale art. 72 alin. (3) [art. 73 alin. (3) din Constituţia republicatã], nici de cele ale art. 125 alin. (3) [art. 126 alin. (2) din Constituţia republicatã].
În concluzie, critica potrivit cãreia este neconstituţionalã reglementarea prin ordonanţã de urgenţã a modificãrii Codului de procedurã civilã este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã ca atare.
II. Cu privire la critica autorului excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 contravin principiului neretroactivitãţii legii, consacrat constituţional prin prevederile art. 15 alin. (2), Curtea constatã cã nu se poate reţine existenţa unui caz de retroactivitate a legii, normele procedurale criticate aplicându-se numai pentru viitor, o datã cu intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţã. Potrivit principiului neretroactivitãţii legilor, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, rãmânând în vigoare pânã la abrogarea ei explicitã sau implicitã.
Astfel, Curtea constatã cã, întrucât procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe, iar hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţã rãmân supuse cãilor de atac şi termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronunţate, potrivit regulii "tempus regit actum", dispoziţiile criticate respectã întocmai principiul neretroactivitãţii legilor. Dacã legea nouã s-ar aplica şi pentru situaţiile juridice nãscute sau stinse anterior acesteia, astfel cum susţine autorul excepţiei cã ar trebui, atunci s-ar încãlca chiar prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivitãţii legii.
În ceea ce priveşte rezolvarea conflictului în timp al legilor de procedurã, prin determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care sunt guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, ci una de aplicare a legii în timp, care este de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Referitor la pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate se aplicã fãrã nici o discriminare în raport cu toate pãrţile din procesele în curs de judecatã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei. Astfel, dispoziţiile criticate asigurã un tratament egal în faţa legii şi a autoritãţilor publice al cetãţenilor aflaţi în situaţii identice sau similare, respectiv, pe de-o parte, al persoanelor care au formulat acţiuni în justiţie sub imperiul legii vechi, iar pe de altã parte, al celor care s-au adresat instanţei de judecatã potrivit noilor reglementãri. Ca atare, nu se poate reţine o încãlcare a principiului egalitãţii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Totodatã, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea art. 21 din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, dispoziţiile legale criticate reglementând competenţa instanţelor de a judeca procesele aflate pe rol la data modificãrii procedurii şi exercitarea cãilor de atac, fãrã nici o distincţie din care s-ar putea deduce concluzia restrângerii accesului liber la justiţie.
Având în vedere toate aceste considerente, prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nu au incidenţã în cauzã, nefiind restrânse nici un drept sau libertate fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Pe de altã parte, Curtea observã cã dispoziţiile tranzitorii ale <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 sunt identice cu cele consacrate în prevederile art. 725 alin. 2, respectiv alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cuprinse în cartea VII "Dispoziţii finale", conform cãrora: "Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţã sunt pe deplin aplicabile" (alin. 2); "Hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rãmân supuse cãilor de atac şi termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronunţate" (alin. 4). Aceste texte procedurale sunt aplicabile în situaţiile de conflict de legi procesuale în timp, reprezentând regula generalã în materie, iar dispoziţiile legale criticate nu fac decât sã reia conţinutul acestor norme procesuale tranzitorii fireşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Lefter în Dosarul nr. 771/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 martie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
