Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 152 din 21 februarie 2008 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Marian Vlad în Dosarul nr. 844/94/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde personal Marian Vlad, autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul excepţiei susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a motivat-o în faţa instanţei de fond, arãtând cã începând cu data de 1 ianuarie 2008 s-au ridicat restricţiile instituite, ceea ce dovedeşte cã acestea nu au fost impuse din motive de interes public. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 844/94/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Marian Vlad într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , prin care s-a instituit mãsura restricţiilor de circulaţie, contravin dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Constituţie, deoarece interdicţia de a efectua transportul, rulând pe drumul naţional de la expeditor la punctul de lucru al destinatarului, este echivalentã cu încãlcarea dreptului constituţional la muncã. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât restricţiile instituite au caracter temporar, iar autorul excepţiei îşi poate exercita profesia prin folosirea altor cãi rutiere. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece ele nu aduc atingere dreptului la muncã, ci reprezintã mãsuri de naturã sã previnã efectele negative şi sã asigure protecţia participanţilor la trafic. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Ulterior republicãrii, prevederile <>art. 44 alin. (2) au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 79/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 413/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceste prevederi au urmãtorul cuprins: "Pentru protecţia unor sectoare de drumuri administratorii acestora pot institui restricţii cu caracter temporar, semnalizate corespunzãtor, privind viteza, masa totalã maximã admisã şi masa maximã admisã pe axã ale vehiculelor admise sã circule pe sectorul respectiv, cu informarea Poliţiei rutiere, a Ministerului lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a utilizatorilor." Curtea reţine cã, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la muncã şi la libertatea de alegere a profesiei şi a locului de muncã, care sunt prevãzute la art. 41 alin. (1) din Constituţie, iar nu la art. 38 alin. (1) cum, eronat, a precizat autorul. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, urmând sã fie respinsã. Având în vedere cã, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 , drumurile publice fac parte din sistemul naţional de transport, care prin importanţa sa este de interes public, Curtea reţine cã legiuitorul are legitimarea constituţionalã sã instituie reguli obligatorii privind administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor publice pentru a transpune în practicã dispoziţiile cuprinse la art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora statul trebuie sã asigure protejarea intereselor naţionale. Analizând conţinutul concret al dispoziţiilor criticate, Curtea mai reţine cã acestea prevãd restricţii de circulaţie pe drumurile publice, cu caracter temporar, privind sarcinile pe axe ale vehiculelor. Restricţiile instituite au semnificaţia unor mãsuri de protecţie legalã, ce vizeazã securitatea circulaţiei bunurilor şi a persoanelor. Aşa fiind, nu se poate reţine cã dispoziţiile criticate ar încalca dreptul la muncã prevãzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece mãsura legislativã de instituire a unor restricţii de circulaţie, cu caracter temporar, este justificatã obiectiv şi raţional şi este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o. Deosebit de aceasta, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu aduc o restrângere dreptului la muncã, deoarece reţeaua de transport rutier permite ca circulaţia autovehiculelor spre punctul de destinaţie sã se desfãşoare şi pe variante ocolitoare sau deviate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Marian Vlad în Dosarul nr. 844/94/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent, Claudia Miu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
