Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 152 din 12 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 3 din 7 ianuarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 249/1999 al Judecãtoriei Sighisoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 249/1999, Judecãtoria Sighisoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. Sighisoara.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (6), art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece aduc restrangeri libertãţii comerţului şi instituie o rãspundere obiectivã, fãrã culpa, ceea ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia, Judecãtoria Sighisoara considera ca referirile la dispoziţiile art. 29, 30, art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţia României nu au incidenta în cauza, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Prin <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se stabilesc o serie de norme în scopul consolidãrii regimului valutar în vigoare şi al intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare. Stabilirea acestor norme nu incalca dispoziţiile constituţionale, întrucât, din coroborarea prevederilor constituţionale la care se face referire, respectiv cele cuprinse în art. 49 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi (2) şi în art. 135 alin. (6), cu celelalte dispoziţii constituţionale, cum ar fi cele cuprinse în art. 136 alin. (1), reiese faptul ca inviolabilitatea proprietãţii private nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, cu încãlcarea reglementãrilor legale privind protecţia unui interes naţional, astfel cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare pentru achitarea obligaţiilor externe de plata ale economiei, iar asigurarea libertãţii comerţului se realizeazã prin respectarea legalitãţii în ansamblul sau, urmãrindu-se şi interesul public în cadrul activitãţii economice. Se mai precizeazã ca susţinerea potrivit cãreia, prin dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , se instituie o rãspundere obiectivã, fãrã culpa, contravenindu-se art. 41 alin. (7) din Constituţia României, este, de asemenea, neîntemeiatã, întrucât, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodatã o sancţiune contravenţionalã. Totodatã se arata ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil în cauza, întrucât dispoziţiile art. 49, fiind cuprinse în cap. II din titlul II al Constituţiei, referitor la drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale, privesc domeniul acestor drepturi şi libertãţi, în timp ce art. 134, care la alin. (2) lit. a) stabileşte obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, se regaseste în titlul IV privind economia şi finanţele publice. Cu privire la raportarea <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 la art. 29 şi 30 din Constituţie, se arata ca aceste din urma prevederi constituţionale nu au nici un fel de relevanta, întrucât se referã în realitate la libertatea gandirii, a conştiinţei şi la libertatea de exprimare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retineurmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicatã se contesta legitimitatea constituţionalã a întregului <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . Ţinând însã seama ca litigiul în cadrul cãruia excepţia a fost ridicatã are ca obiect plângerea acestei societãţi comerciale impotriva sancţiunii contravenţionale ce i-a fost aplicatã în temeiul <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , rezulta ca numai aceste prevederi urmeazã sa fie avute în vedere pentru soluţionarea exceptiei.
<>Art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , are urmãtorul cuprins: "În vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...]
2. Persoanele juridice şi fizice prevãzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valuta aferente exporturilor de mãrfuri, executarilor de lucrãri şi prestãrilor de servicii în strãinãtate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bãnci autorizate. [...]
7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând:
- 10 %, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere.
În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei.
În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50% ."
Examinând critica referitoare la neconstituţionalitatea pct. 2 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , care instituie obligaţia persoanelor fizice şi juridice, care executa lucrãri şi presteazã servicii în strãinãtate, de a incasa sumele în valuta din orice operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturi deschise în România la bãnci autorizate, Curtea constata ca litigiul aflat în fata instanţei judecãtoreşti are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate impotriva unui proces-verbal de contravenţie pentru întârzierea repatrierii unor sume în valuta. Pe de alta parte, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea poate fi sesizatã de instanţele judecãtoreşti numai asupra unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde soluţionarea cauzei. În speta, soluţionarea cauzei de cãtre instanta de judecata nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia privind dispoziţiile <>art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila.
Cu privire la constituţionalitatea pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum de exemplu: Decizia nr. 15/1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 149/1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat aceste decizii, în esenta, astfel:
a) atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bãnci autorizate nu incalca dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acesta, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, prevãzute de cap. II din titlul II al Constituţiei, nu se aplica în cauza;
b) dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.
Întrucât nu exista elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. De aceea excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 urmeazã a fi respinsã.
În plus, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 29 şi 30 din Constituţie, Curtea constata ca aceste texte din legea fundamentalã se referã, în esenta, la drepturi şi libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, care nu pot fi opuse cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã.
De aceea urmeazã a se respinge şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 .
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 249/1999 al Judecãtoriei Sighisoara.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din acelaşi act normativ, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
